mynewface

ascult o piesa ciudata la radio, versurile nu imi ajung nicaieri. ieri am visat ca o sa ma lupt cu roboti si sfarsitul lumii nu va mai veni niciodata. astazi, camera e goala, casa la fel. urc obosita cele 20 de trepte si zambesc de fiecare data cand ajung pe balcon.deschid usa si imensitatea ma primeste calduros. zambesc cand vad cat de schimbata ma arata oglinda. am lasat acasa tot. aici totul e nou. pana si eu si tu. privesc in gol cand tigara arde aiurea in scrumiera. si aici ma vad peste 5 ani, 10 ani. deseori adorm cu lumina aprinsa uitand ca mama nu e aici sa o stinga. inchid ochii si linistea ma apasa. dar e bine. sau poate nu. ma multumesc cu atat.

s'am plecat!

Si iau cu mine toate zambetele si imbratisarile si oamenii la care tin si pozele din acea zi si drumurile si certurile si impacarile si mesajele din noapte si orele vorbite la telefon si lacrimile si regretele si primirile inapoi si asfintitul de pe bloc si soarele si marea si mirosul tau si al plajii si albumule si piesele favorite si verile si iernile si zambetul de dupa si diminetile si petrecerile si plictiseala de acasa si zilele mahmure si paharele si fumurile din aer si cafelele si emotiile si examenele si fluturii din stomac si intalnirile si oboseala si fericirea si jucariile preferate si castile si tot ce tine de acasa sunt aici, intr'o cutie mica de carton pe care scrie stangaci " lucrurile mele". Nu o sa mai fie niciodata asa si linistea o sa o gasesc cand o sa dau din nou ochii cu marea, dar plec in lume caci niciodata nu am putut sta pe loc. Am sa vin cu acelasi zambet si cu bratele deschise. Nu mai am niciun regret, inchid usa linistata ca in urma mea am lasat totul in regula.
Eu inchei aici, dupa atata timp. Poate o sa mai revin sa iti mai zic daca sunt bine, unde am ajuns si ce fac, dar atat. Capul sus si am sa'mi inving frica!

marea imi este ca un drog. ma uit la ea si nu ma mai satur niciodata. o sa ajung sus, ei i'am promis asta!

perspectiva

Palida si cu ochii incercanati, incerc si acum sa iti zambesc printre maini tremurande si murdare de tus. trec subit de la pantaloni largi la rochii de seara, dar trecutul nu ma lasa sa fiu ceea ce nu sunt. te'am uitat. caci acum altii imi zambesc. linile din ce in ce mai drepte sunt prietenele mele cele mai bune. drumul mi l'am pietruit, il urmez. undeva acolo ma asteapta un zbor in alt oras, in alta lume. bagajele sunt la usa. tic-tac. si toamna vine. cu ghiozadanul de scoala ma duc spre gara. drumul mi'este altul. si il las pe el, pe ea, pe noi. imi las strada si marea. poteca si timpul. inspir. este timpul ca distantele lasate in paragina sa le slefuiesc cu grija. caci de aici am plecat, aici ma intorc. si ei, golanii de pe strada, ma asteapta cu bratele deschise, caci "aia mica" a venit acasa.

cateodata uit cine sunt si doar privesc seninul de deasupra mea

un ochi in spate

Pentru fiecare lume in care m'am pierdut si apoi m'am regasit. Am tresarit si m'am renascut intr-o lume mult prea mare si diferita de mine, dar am invat sa traiesc in ea. Am baut cafele si am luat note jalnice. Am plans si am cazut, apoi m'am ridicat si am invatat din nou sa vad mai bine din banca a 2a. Am acceptat oameni si am reusit sa imi intre in piele. Am invatat sa ii zambesc celui pe care il urasc si sa nu imi pese. Nopti pierdute si crescuta cu baieti de cartier, pentru ca.. " eu sunt Zuzu si ascult hip hop" . Mereu timida si fricoasa, ma asez pentru ultima oara in banca, cuminte. Imi deschid cartea si incep sa citesc. Capitole, fragmente, fraze, propozitii, cuvinte, litere, retin fiecare punct si virgula ca si cum as fi invatat deja totul. Dar se pare ca da, deja stiu cum sa imi cer scuze, cum sa alerg dupa autobus, cum sa tip si sa ma uit urat, cum sa zambesc cand spun ca "nu am invatat", cum se bea o cafea, cum sa fiu diplomata si sa imi stapnesc emotiile, cum sa vorbesc in fata a 30 de oameni, cum sa chiulesc si sa ma bucur de un 4 ca de 10, cum sa pierd o sambata prin fumuri si betii de vara, cum sa tin la fiecare in parte, cum sa merg cu fruntea sus, cum sa ma inghesui cu inca 9 fete intr'o cabina de wc si sa imi ador profesorul de fizica, chiar daca fizica o urasc, cum sa admir oameni, dar sa nu imi fie modele, cum sa traiesc fiecare moment si sa fiu in spatele scenei, sa prind lumea intr'o fotografie si sa nu imi pese ca maine e maine. Acum stiu de golul din stomac dinaintea unui examen sau intainte sa te intalnesti cu el si cum sa evadez la volanul unui citroen. Da, acum stiu pentru ca am trecut prin ele, prin toate. Am luat fiecare capitol si am tocit cartea asta. Dar gata, o inchid. O pun in biblioteca, ii zambesc si e timpul sa o iau la rasfoit pe urmatoarea..

De data asta, maine va fi azi si atat.