sâmbătă, 25 octombrie 2008

rasuflu..

E timpul sa imi tin mainile in buzunar, vantul sa imi ciufuleasca parul, o esarfa ce inca mai are miros de iarna trecuta sa imi tina de cald, sa il ascult pe Patrice, sa zambesc, sa nu am chef, e timpul inceputului de iarna.
Chiar e timpul sa ma asez pe o banca, sa privesc cum frunzele se duc odata cu vantul, cum peste sufletul meu trec de toate. Imi las vremea sa cada peste el, o las sa faca ce vrea din mine. Ii soptesc un "multumesc" nevinovat, pentru ce? pentru nimic. Sau pentru ca ma lasa sa fac ce vreau eu, ca nu ma cearta, ma accepta.

Zambesc cu sete, si plang de nervi. Tremur de emotie, si dezamagesc de furie. Un " imi cer scuze" vrea sa iasa la iveala. Poate ca ar trebui sa ma iertati ca sunt.

Acum ma grabesc, trebuie sa ma urc inapoi in trenul ce ma duce spre nicaieri. E frig.. si totul e rece si mut. Asa e si aici.. asa o sa fie si acolo.

Uita'ma ce'am fost. te cunosc de undeva?


" Arunca timpul, intoarce'ma inapoi! "

0 comentarii: