Prieteni? Oameni , de care tu zici ca sunt lumea ta, sunt tot ce mai ai?
Oamenii.. nu mai sunt oameni, timpul nu mai e timp, ha.. si nici macar prietenia nu mai e prietenie, acum e nepasare, e rautate, e ura si mult egoism, e tristete. Si ma simt ca intr'un carusel, unde tipetele nu mai sunt de adrenalina, ci de frica, frica de ce am sa gasesc acolo jos, cand cobor brusc, si de ce am sa gasesc acolo sus.. cand caruselul o i'a incetisor.
Sunt speriata , de fiecare zi ce trece pe langa mine parca pe nerasuflate, de tot ce incepe sa o i'a razna, totul a prins aceeasi fata.. o fata mult prea nepasatoare.
Cazi! Striga cat poti, incearca sa te salvezi singur, caci de data asta nu va mai fi nimeni acolo..
Cred.. ca am gresit caruselul, vreau sa cobor, si totul sa prinda un normal.Timpul sa se linisteasca si el.. sa ma regasesc si eu..
luni, 9 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
timpul este primul care nu mai are rabdare, crezi tu - cand de fapt tu esti cea nerabdatoare. dar ma intreb ce astepti. capatul de linie al acelui carusel presupun ca este acea intamplare pe care o astepti, acea REVELATIE care sa....sa ce ? NU EXISTA VANT FACORABIL CELUI CE NU STIE INCOTRO SE INDREAPTA (scz de "filosofare" dar sunt viitor navigator - tre' sa exersez :)) )
Trimiteți un comentariu