douazecisidoi mai

Inspir, si promit, din nou, ca pun punct si o iau de la capat, asa cum am mai zis, de cate ori pot.
Expir.. uite ca pot si de data asta. Las din nou totul in spate si ma indrept spre un alt loc. Am sa ma opresc acolo unde imi va sopti sufletul. Voi merge cu pasi marunti si inceti, promit ca nu am sa ma grabesc deloc, deloc. Schimbarile.. le las sa vina de la sine. De fapt, ce mai, las absolut tot sa vina de la sine, ce rost ar avea sa ma lupt din nou cu tot ce imi vine in cale.

E liniste acum, si e bine. Sunt oameni ce ma iubesc, sau poate ca doar asa simt eu. Sunt greseli multe de corectat, dar e vara si mi'e prea lene sa ma intorc spre ele. Sunt eu, si parca incep sa ma inteleg bine si cu mine. E o fericire prosteasca ce zacea de mult.

De data asta, e un inceput frumos si usor.

P.S si nu vreau sa ma maturizez, na!