Ziceam ca ei nu merita sa le arati ce simti si ca cel mai bine e sa fi imun la orice lovitura, ca atunci cand iei un pumn de pastile la orice durere, si deja nu mai simti nimic. Mai ziceam ca aici e care pe care, dar eu am tot sperat ca macar cineva e altfel, in zadar. Mai ramasese de zis ca trebuie sa iti ceri scuze dupa ce ti'ai spus o parere sau ai aratat putina afectiune.altfel ceilalti se vor uita dubios. Am omis un lucru, aici e cel mai bine sa te inchizi in tine. sa nu te plangi. sa nu povestesti ce ai facut azi. sa nu spui ca esti fericit sau nu. ai fi prea deschis si din nou vei atrage priviri dubioase. Ah! uitasem. sa nu le zambesti. nici macar tipului dragut din autobus care in fiecare dimineata se uita insistent la tine. Ar mai fi de zis ceva. sa nu uiti cine esti, aici. sa lupti sa ramai tu. ppfff. si nu ma asculta. nu ma citi. nu te uita la mine. eu zic mereu prostii.vorbescserios! Cred ca imi mai ramasese de zis ca atunci cand simti ca nu mai poti sa nu te lasi. ei abia asteapta asta. e un razboi din care slabe sanse sa scapi viu. Si poate ca ti'as mai zice ca nu e nimeni cu tine. doar pare. stii tu, esti inconjurat de atatia, dar de fapt esti singur,singur. si daca ai obosit, ar trebui sa te obisnuiesti cu asta. Nu stiu daca ti'am zis ca ei nu or sa te lase niciodata sa ii cunosti, dar tu da. Maregreseala! Si iti mai zic ca trebuie sa te prefaci ca nu iti pasa, chiar daca nu iti place. Prefa'te! iti urez mult succes!
" Imi lipseste marea si poteca si timpul"
marți, 23 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
ce ciudat, am scris asta in ultima postare. "...atat de confuz. si atat de dezamagit de toate. bine ca nu m-am sinucis, tot e ceva. singura salvare acum mi-o gasesc in cinismul meu. pe zi ce trece sunt tot mai cinic si mai sceptic. tot ce-mi doresc e sa stau departe de ceilalti. n-au decat sa se manance intre ei. n-au decat sa se urasca si sa-si tina ranchiuna toata viata. dar pe mine sa ma lase dracu-n pace. sa nu ma mai calce-n picioare dintr-un motiv sau altul. EU AM NEVOIE DOAR DE CATIVA LEI IN BUZUNAR SI DE PUTINA DRAGOSTE SI MILA PENTRU SUFLETUL MEU"
(pedro juan gutierrez - animal tropical)
stiu, cred, ce inseamna. se mai intampla sa fii un suflet boem si chinuit, dar persevereaza. uite si un mic vers propriu :
cate nopti nedormite crezi ca poti sa mai suporti
cand sufletul la vedere pe piept il porti ?
cand de fapt eu dorm cu Soarele pe cer
sperand ca pot face mai mult decat sa sper
crezand ca singur eu nu pot trai
dar nici cu voi nu pot convietui
iar nici in timpul treazului meu diurn cosmar
nu pot trai acest etern vis intunecat si-amar
cum pot in ochi de piatra mincinosi sa mai privesc ?
cum sa pot cu inima de piatra sa ma mai iubesc ?
cand toate foile cu ganduri scrise ma-ncoltesc
intinde-mi doar o mana ca sa ma trezesc
un cuvant la suflet sa-mi ajunga
dupa inca o noapte prea lunga
ha! ce dragut
Trimiteți un comentariu