Cand eram mica imi placea sa alerg printre oameni, sa le privesc atenta privirile mult prea triste, imi placea sa o iau la fuga prin multime si sa simt nesgiuranta si frica, din cauza singuratatii. Cand eram mica, imi placea cand mama ma gasea si ma strangea in brate soptindu'mi " sa nu mai pleci niciodata", doar pentru momentul ala ma pierdeam mereu..
Dar parca acum, sentimentul de nesgiuranta si frica mi s'a intiparit acolo, e ca si cum as fi scris legenda lor la masina de scris, si port foaia mereu in buzunarul stang de la pantaloni.
Si daca mi'ai fi spus ca dezamagirea e cea mai buna aventura din lume, jur ca nu te'as fi crezut.
miercuri, 30 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu