stop.play.

de cand imi pierdeam zilele si noptile.am promis ca nu o sa ma mai intorc niciodata.si totusi am facut'o.am calcat peste tot si toate.si m'am intors.imi gasesc linistea in linile strambe desenate cu degetul pe cerul mult prea innorat.si uneori ma pierd pe strazile astea.de data asta singura.imi mai tin de urat zambetele de dragul vremurilor bune.pentru ca pe aici am mai trecut acum un.. mna.las'o balta. noiembrie si aici nu e nimic.poate un creion colorat si o fotografie goala.te pierzi in detalii si atat.te multumesti cu nostalgia ei si cu un zambet fals.asta de cand imbratisarile nu mai sunt imbratisari si dorul este sec si de prost gust.cearceafurile sunt prea curate si lumea pe dos.nu are sens sa iti zic eu ce mai fac.oricum nu as stii ce sa iti raspund.de fapt, un "ce faci?" este mai greu decat mersul prin furtuna.si m'am intors intr'o lume trista si seaca. cartile sunt prafuite si oamenii la fel.invat sa uit.sa rad.sa respir.diminetile sunt grele si obositoare si nu mai e nimeni in autobuz care sa imi zambeasca.poate ca m'am obisnuit sa tin mereu capul in jos.prefer.mi'e frica sa mai privesc in ochi.sa mai cunosc.sa ma pierd.sunt corectata la orice pas gresit.pentru ca nu mai am voie sa gresesc.nu mai.ai zice ca ma plang.dar nu.cand vreau sa fac asta,ma uit in oglinda si zambindu'i ii zic" rezista".si rezista.stie ca asta trebuie sa faca. ai sa ma recunosti cand o sa ma vezi.sunt din nou aici.zambind.dand cu stangul in dreptul.