Cruda realitate

Te trezesti!
Ai ochii inca lipiti si cearcane de zici ca tocmai ce ti'ai luat'o aseara. Te privesti intr'un ciob de oginda si te intrebi ce dracu cauti tu in viata ta?
Reusesti sa te imbraci, sa manaci ceva.. daca ai ceva.. sau daca ti'a lasat maicata! Apoi.. pleci.. unde? la dracu! daca ai putea.. dar nu.. pleci la liceu, pe acelasi drum care l'ai facut de milione de ori, urci intr'un autobus unde gasesti aceleleasi fete pline de sictir, de oboseala, babele ca de obicei cearta tinerii ca i'au luat locul, mosii vorbesc despre permanenta discriminare din tara asta, eventual mai gasesti si niste gagici care cica se duc la liceu barfind.. " vai fata.. ai vazut cum s'a imbracat aia ieri? " " faataaa.. ieri l'am vazut pe xulescu cu yleasca! " , daca ai putin noroc ai sa vezi si "tipii buni" care incep sa'ti puna cate o manea si sa arate la tot poporul vai ce telefon are el! Si uite asa.. cobori din autobus mai scarbit decat inainte. Ajungi la liceu, daca esti fumator, mai tragi si o tigare.. ca sa te pregatesti sufleteste. Si intri! Acolo multe lume, multa galagie. Te uiti in jurul tau si iti vine sa'i scuipi pe toti! Si stai ca nenorocitul si suporti 7 ore, 7 ore in care ti se pare ca se duc ca juma' de viata, 7 ore in care trebuie sa respecti niste jigodii, 7 ore in care nu ai voie sa'ti dai cu parerea, nu ai voie sa nu stii!
Scapi si de ore.. reiei acelasi drum, de data asta poate mai placut ,ai contiinta impacata ca ai mai scapat de o zi..
Ajungi din nou acasa, infuleci ceva, daca esti un elev constiincios iti mai si scrii, apoi.. boala oricarui adolescent, calculatorul.
Se face tarziu.. si e timpul sa'ti bagi capu' in perna, cu acelasi gand care te chinuie zi de zi.. "maine o iau de la capat"

Si asta este numai o zi.. din viata asta ordinara! Suntem niste roboti, avem monotonia in sange! Suntem la fel, aceeasi programare facuta!
Asta e drumul pe care .. poate chiar noi ni l'am ales, un drum jegos plin de gunoaie, un drum pe care intalnim numai oameni de doi bani! Tot ce e de facut e sa privesti partea frumoasa a lucrurilor, sa traiesti in lumea ta, sa ai stilul tau, sa nu te intereseze de ce fac/zic ceilalti!
Traieste pe scena ta, in piesa ta de teatru, unde singurul perosnaj principal esti tu, iar ceilalti sunt spectatorii tai!