De fapt.. niciodata nu am iubit vara, mereu mi s'a parut ceva groaznic si plin de transpiratie, de fapt, vara mi'e draga doar ptr ca e ditamai vacanta, la care visez de cum incepe scoala. Nici plaja nu am iubit'o vreodata, doar ca a reusit si ea sa imi fie draga prin mirosul ei adorabil, nici macar marea nu mi'e iubita, si de accea mi'as fi dorit sa stau in alt oras, departe de ea, poate ca asa s'ar fi simtit mai dorita, sau poate ca i'as fi simtit mai mult lipsa. De fapt si de drept nici orasul nu e extraordinar, ba chiar deprimant, atunci cand nu ai unde sa mergi, sau cand vezi pretutindeni un grupulet de cocalari fericiti ca au maneaua cu ei, sau niste batranei ce au iesit la plimbarica de seara.
Oau. Privesc pe acelasi geam, unde in primavara imi bucuram privirea, si imi lasam visele sa zburde, si ghci ce vad? (hai ca nu'i greu) eei.. nu vad nimic! e pustiu. mai pustiu decat atunci cand o ploaia de vara baga copii din fata blocului in casa, daa.. si e mai trist ca o depresie de a mea..

Ce spuneai ? Ca e vara? serios? ma faci sa rad!
Inceteaza! Nu imi mai sopti asta la ureche, si nu imi mai spune ca nisipul frige, asta ma face sa ma gandesc la toamna.