De o ora ma tot fatai prin camera, cel mai mult urasc cand nu imi gasesc locul. Fi'rar! bine bine, ma dau batuta, ma asez din nou in blestematul asta de scaun, si imi las degetele sa mi se joace cu tastatura si mausu'. Ma las dusa de val, de niste dulci amintiri, niste melodii dragute care mi'au incantat urchile doua zile. Pe birou zace o punga de biscuiti si o sticla de apa plata, patul este nefacut, lumina aprinsa la baie, mi'e lene sa ma duc sa o sting, niste haine aruncate si cam atat.
Eu m'am trezit doar de cateva ore, si pentru prima oara in vara asta, am zambit cand am vazut seninul de afara.
Ieri a fost o zi draguta, am facut multe lucruri care mi le propusesem de mult, am mancat mult, am stat si mai mult, m'am simtit ca si sum plecasem undeva, nu aveam nevoie de nimeni, doar de muzica si aparatul de fotografiat. A fost o zi in care am visat mult. Chiar mi'a placut. O zi plina de oameni iubitori si amabili, telefoane in care se auzeau voci de care mi'era dor, oameni pasatori, si eu.
Azi.. uhhmm.. azi nu am avut chef mai de nimic, am fost nostalgica, am simtit lipsa familiei, ceea ce nu s'a mai intamplat de mult, mama mi'a fost prin preajma ceva vreme, am ras, am vorbit, ne'am amintit, iar am ras, ma simteam bine cu ea langa mine. Dar a trebuit sa plece, si iar am ramas singura, cu un mic regret.. Si de atunci.. am un dor nebun de copilul ce am fost, de oamenii care m'au invatat atatea, de lumea in care am trait atatia ani, de marea mea familie, care incepe sa fie din ce in ce mai mica si mai trista..
Dar nu'i nimic! Maine o sa pot iesi din casa. Cred ca nu o sa vreau. N'am mai stat de mult in casa asta, si simt ca zilele aici imi sunt numarate ( 3 ani ) si parca deja imi este dor de ea. Imi privesc camera si imi privesc viata. Sincer nu as da camera mea, pentru nimic in lume.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu