sâmbătă, 26 iulie 2008

Mai e timp?


De mult prea multe ori mi se face frica de viitor, ma cuprinde asa o dispaerare, si ma i'a cu frisoane. Motivul nu este unul intemeiat. Dar numai cuvantul "viitor" deja ma face sa ma gandesc la ceva groaznic si odios. Trecutul, ma umple de regrete, ma face sa ii zambesc si poate sa ii vars si'o lacrima..asa de dorul zilelor placute, care mi'au promis ca imi vor incalzi sufletul din cand in cand. De prezent ce pot zice.. mai nimic, nu este unul perfect, din care nu as vrea sa plec, de fapt.. nici nu am timp sa il analizez prea mult, ca deh, nu imi pot permite. Timpul nu vrea nicicum sa tina cu noi, el nu tine cu nimeni, e un narcisist dom'le, ce stim noi, se iubeste pe el insusi, si atat. Se vrea bagat in seama, si cam reuseste, caci de multe ori subiectul principal al discutilor noastre, el este.


" n'am timp dom'le , n'am timp"


Sincer, nu vreau sa treaca nimic pe langa mine, desi asta simt ca mi se intampla. Incerc din rasputeri sa imi fac chef, sa imi gonesc lenea, dar cand vad ca tot ce fac nu este bine, sau pur si simplu nu imi iese, atunci ambitia mea de doi bani si starea de dezamgire fata de cei din jur, vin in forta si imi imbratiseaza minte si sufletul. Ce mai ramane de facut atunci? Nimic. Poate doar sa te mai consumi putin, dar degeaba, ca tot nimic nu e de facut. Ramane doar sa ii privesc pe altii, sa ii invidiez, sa ma multumesc cu ce am si sa ma reintorc la visele mele, care mereu ma intampina fericite.
Cu toate astea, mi s'a facut un dor nebun de zilele alea minunate de iarna. De caldura care te asteapta acasa, dupa ce ai pierdut o seara intreaga in scara blocului. Si ai mereu un zambet tamp pe fata, si chiar esti fericit, desi nu iti dai seama, decat acum.. cand stii ca zilele acelea tocmai ce au trecut. Si atunci iti vine sa te dai cu capul de pereti, sa tipi, sa plangi, sa te inchizi in tine.. dar degeaba.. nimic nu va mai fi la fel.. deja nu mai este..

degeaba.

Timpul te invie, tot el te omoara.

0 comentarii: