cand iti dai seama ca pierzi..

Accchh!
Ce dor imi e sa ma rog de tine sa iesim afara, si sa imi spui ca nu ai chef, mai imi e dor si de rasetele alea ale noastre fara niciun motiv, si imi e dor si sa lenevim pe o banca in parc si eu sa iti povestec chestii care stiu ca pe tine nu te inereseaza, dar ma asculti, si mi'e dor de baietii aia draguti dupa care mereu suspinam, uhhmm.. mi'e dor si de atunci cand ne plangeam, sau cel putin eu ma plangeam cel mai mult, si cand tu imi spuneai ca am prea multa energie, si, si.. mai stii cand eram noi scheitare, si aveam in fiecare zi ocupatie, sa dam nenorocitul ala de ollie, si seara ne uitam pe youtube la filmulete cu scheitari..?.. aaahh... si ce dor imi mai e si de hagurile alea rare care ni le dadeam, si le savuram asa, si apoi bufneam in ras, si ne strambam una la alta.. si inca imi lipsesc zilele, cand tu imi deschideai ochii, si imi spuneai ce fac gresit, si eu eram dezmagita, dar si fericita. Si .. hahahaaa.. cand ieseam noi si fumam, si ne ascundeam in niste scari de blocuri, aahhh.. ce dor imi e si de zilele inainte de Craciun, cand umblam prin magazine dupa cadouri, si cautam o gramada. Imi lipseste si imaginatia aia a ta tamipita, si apucatul nostru sa vorbim cand trebuia sa iesim de pe net, si mamicile noastre urlau la noi ca stam prea mult, dar noi radeam de ne prapadeam. Si visele noastre, si cand plangeam si radeam impreuna, si cand tu imi stricai tot cheful cu pesimismul tau, si cand ma calmai, si entuziasmul nostru, toate astea imi lipsesc.
Hahaaa.. mai stii de cate ori am dat'o in bara amandoua? Ce dragut era cand imi spuneai ca ma iubesti, si cand beam mai mult, radeai de mine.. Imi placea atat de mult cand imi ziceai " omuletule".
Si inca de cate zile nu mi'e dor, si inca cate ar fi de scris, de amintit. O sa imi fie mereu dor de zilele alea, dar stiu ca asa nu o sa mai fie poate niciodata. Si asta nu e un oarecare post scris la intamplare intr'un moment de inspiratie. Chiar mi'e dor de tine ba, uratule. Mi'e dor sa ma certi, sa ma trezesti la realitate, sa imi arati ca nu e simplu, sa ma asculti, sa razi de mine, sa ma calmezi, de orele in sir vorbite la telefon si de multe multe chestii. Tot ce vreau e sa nu mai simt ca prietena mea cea mai buna e un strain. Si sa fie totul asa "forever" chiar daca tu nu crezi in astea.
Si peste cativa ani, sa rupem Bucurestiul, si sa ne amintim de zilele astea, si de cat de proaste eram, si sa radem una de alta.

Te iubesc ma!