duminică, 24 august 2008

Se mai duce una..

Incep sa dispara culorile vii, verdele crud care iti incanta privirea, acum incepe sa duc spre aramiu, pe strazi, racoarea se simte, iar betivanii ce s'au imbatat o vara intreaga cu miros de mare si libertate, se retrag la casele lor. Si frunezele incep sa se desprinda de copaci, asteapta sa fie maturate, isi iau cu greu ramas bun, pana si ele. Soarele e obosit, acum parca abia asteapta sa se ascunda, ca si cum nu ar vrea sa deranjeze.
Nimeni nu mai sta pana in zori, nimeni nu mai viseaza, nimeni nu isi mai face planuri, nu se mai entuziasmeaza, nimeni aici, nu mai e liber. Totul incepe sa moara, vara isi face bagajele.. Sentimenul de regret e apasator, dorul parca deja e mare.
Acum.. nu am nimic altceva de facut, decat sa astept cuminte pana la urmatoarea deghetare, pana la urmatoarele sentimente de bucurie, cand in loc sa fii la ore, umbli aiurea prin oras, pentru ca e prea frumos afara ca sa stai la scoala, cand soarele cald de inceput de vara te mangaie usor pe fata, cand zambesti prosteste.
Toamna, toamna, iara vii, tu si cu melancolia aia a ta!

Si'o sa vina si iarna, si o sa ma puna sa imi tin hanorcul meu preferat pe mine, mereu. Si o sa vina.. caci dor imi e de ea..

1 comentarii:

bulu-bulu spunea...

uimitor..mie imi face bine toamna..poate ca ar trebui sa invatam sa traim linistiti in fiecare anotimp fara a fi tristi sau melancolici..:) numai bine!