joi, 18 septembrie 2008

Un el si o ea.. un ramas bun



Mormanul de haine e in acelais loc, papucii de casa pufosi sunt aruncati intr'un colt, scrumiera nu a mai fost curatata de cateva zile, ii e dor de el, si asta se vede. Nu numai din cearcanele care acum ii contureaza ochii, si din privirea golita care a capatat'o odata cu trantitul acelei usi de la intrare de acum o saptamana ci si din lacrimile care inca ii mai curg pe obraji, din starea de sila si dezamgire, ba chiar si din cuvintele scrise in mod repetat pe o bucata de hartie " de oameni, puiule, de acestia sa te feresti!".
Cat despre el? A spus ca pleaca.. si a plecat! Nu a mai contat ca lasa in urma un copil, nu i'a mai pasat ca distruge un suflet plin de viata.. nu.. doar a plecat.
Si ea moare de dragul zilelor in care se amestecau intr'un sarut, se iubeau ca si cum nimic nu conta, si ea.. moare de dorul zillelor in care adormea in bratele lui, a zilelor cand si sufletul le radea. Si el.. a uitat totul odata cu trantitul acelei usi..acelei nenorocite de usi. Si el.. i'a lasat ei in grija toate amintirile lor, intreaga lor poveste.
Dar ei.. mor de dragul si dorul acelor zile pline de soare ce te faceau fericit cu fiecare suflu.

1 comentarii:

bulu-bulu spunea...

toate trec..dar nimic nu se schimba.