treizeci noiembrie

O voce obosita, anunta ca astazi va fi o zi insorita, apoi incepe o reclama la nu stiu ce expozitie, plictisitor.. schimb postul, o doamna frumoasa imi spune ca astazi este ziua cea mare, se voteaza, mi se face sila. Il inchid si arunc telcomanda, mereu a avut ea de suferit si nu cei de pe sticla.

Ma imbrac si plec. Trantesc usa..asa .. ca sa se stie ca ma intorc. Merg aiurea pe strazi ce le'am strabatut de atatea ori in paispe ani, de cand m'am mutat in orasul de langa mare. Imi aduc aminte fiecare pas, fiecare zi, fiecare zambet, fiecare tipat, de pe fiecare strada.

E o zi prea frumoasa pentru un sfarsit de toamna, gata.. s'a dus si ea.. de maine vine iarna, spiritul Craciunului si'a intrat in rol, iar beculetele, patinuarul, vinul fiert, ploverele, entuziasmul ca mai sunt numai trei saptamni, au venit din nou sa isi spune povestea lor.

Incep sa imi tarasc picioarele, parca o aud pe mama spunand " mergi frumos, cand am sa te vad si pe tine ca pe o domnisoara" , mereu ma prefaceam ca nu o aud, imi placea sa merg asa, sa am pantalonii usor cazuti, si o pereche de shuzi cu talpa tocita, tricouri largi, si un ghiozdan verde ce a trait multe.

Uneori am impresia ca sentimentele sunt menite sa se repete, poate ca nu.. habar nu am. O ultima frunza a cazut la pamant, ii zambesc, parca i'as sopti ca ne vedem la primavara, dar nu.. trec.. o las in spate, asa cum am facut si cu celelate, poate si ceilalalti. Mi se face dor. Si imi imaginez cum ar fi daca..
Daca ce? aaahh.. daca ar fi fost altfel, dar nu a fost! Ma incrunt, si mi'as dori sa nu iti fi sters numarul din agenda, sa te sun, si sa iti spun ca a venit iarna, mai stii cat de mult iubeai iarna?

Zile ca astea nu se uita prea usor. Greu mai gasesti un parc plin de copii impreuna cu parintii lor, o plaja plina de oameni ce si-au gasit perechea, chiar si un mall plin de ciudati, un bar in care sa nu gasesti unde sa stai. E duminica. Dar parca zici ca nu'i.

Ce ar fi daca m'as duce pe strada unde copii mereu jucau sotron si mirosea a placinta, nu am mai trecut de mult pe acolo. Oare esti acasa?

Zic doar ca ma simt al dracu de rau, si ca nu am chef de absolut nimic. E de rau? .. se poate. Dar fie.. eu inca sper ca va fi bine cat de curand.

diferente

Si daca eu acuma am chef sa tip.. tip. Si daca am chef sa te injur, te injur. Si daca am chef sa imi arunc hainele pe jos, asta am sa fac. Pacat ca n'am chef de nimic.. da mare pacat..

Imi pare rau!

Si imi cer si scuze.. ca eu nu stiu sa ma port frumos, ca parul meu nu e in fiecare zi frumos aranjat, si ca nu port tocuri, ca imi tarsai picoarele, ca am o pereche de shuzi tociti, dar pe care eu ii iubesc. Imi pare rau ca am un ghiozdan rupt pe care il car mai mereu, si ca nu imi schimb geanta odata cu sosetele ( ca sa nu zic chilotii) . Poate ca ar trebui sa imi cer iertare si pentru ca lumea mea nu se invarte in jurul unui portfard si unei oglinzi, si nici ca ma imbulzesc in pauza la baie, pentru a vedea daca mi s'a intins rimmelul... ca mie nu imi pasa daca am sau nu bluza de la Zara, si ca merg pe jos (autobus) la scoala si nu ma duce tati. Imi pare rau.. dar ratez fiecare uichend de shopping in mall, nu stiu cum se face, dar mereu gasesc altceva de facut. Pacat ca mie imi pasa de fiecare persoana, si nu am invatat inca sa ranesc asa cum faci tu.. domnisoara. Eu nu imi pierd timpul in fata oglinzii, abia daca ma privesc..
Pacat ca suntem diferite.. pacat ca stii sa judeci atat de bine si ca gandesti ca orice faci tu este extraordinar de bine.. pacat..

Lasa'ma sa vorbesc, lasa'ma sa zic tot, sa scuip veninul ce l'am adunat, lasa'ma sa iti spun ca imi e dor, si vreau sa fiu atlcineva, da.. chiar vreau.. sa ma lasi.. si tu.. si tu.. si tu..


Mi'e prea multa sila de voi, si nu.. n'am chef sa tac, ca nu mai pot!

O prima ninsoare

Ninge.

Iar eu alerg pe strazile pustii, le zambesc fulgilor de nea si le spun in sopata " ce mult v-am asteptat". E frig si cate un felinar lumineaza slab, e vijelie chiar, iar ei danseaza aiurea in aer, poate ca sunt fericiti. Niste copii deja au iesit la joaca, si eu sunt fericiti; o curva de trotuar asteapta aproape inghetata, undeva la o strasina, dar parca si ei i s'a inmuiat putin sufletul si acum pe fata'i trista un zambet parca iese la lumina, parca si cersetorul de la colt, cerseste mai cu voinicie.

Momente in care esti fericit fara motiv, momente cand privesti dintr-un bar, pe un geam de unde iarna se vede mai bine, altaturi de un prieten bun si o cana de vin fiert; momente in care astepti cu nerabdare sa vina Craciunul, momente de care uitasei, de care ti'era dor intr-un trecut indepartat. Ce sa fie oare mai frumos decat o zi de iarna? Hai spune'mi.. ce?

Si acum.. dorinta de prima ninsoare.. sa fie doar si mai bine ca anul trecut!

ieri si maine

Iti doreai doi copii, un baiat si o fata. Si abia asteptai sa faci optaspe ani ca sa iti iei permisul, iti doreai o masina modesta, dar cu care sa poti sa te misti de colo colo, te saturasei de babele si mosii din autobus. Visai sa pleci la facultate in alta tara. Asteptai cu nerbdare ziua de maine, dar uite ca a venit si a si plecat. Spuneai ca esti mereu fericit, asa si era. te trezeai zambind si te bucurai de seninul de afara intr'o zi de iarna. Visai la momentul cand vei avea destul de mult curaj sa tipi in gura mare tot ce te apasa, si vroiai sa fii independent. Te enervau oamenii prosti si plini de fite. Iti placea sa iesi in fiecare uichend, sa dansezi pana simti ca nu mai poti. Inca iti mai aduci aminte de ziua in care te'ai imbatat prima oara, si de sentimentul can te'ai fumat prima oara. Vroiai sa faci lumea mai buna, si d'aia ai fost voluntar. Urai sa inveti ce ti se da la scoala, in schimb iti placea sa desenezi. Ai fi vrut .. ai fi vrut multe , dar n'ai realizat mai nimic. Fericirea nu stii inca ce este, desi atunci ai promis ca odata si odata tot vei afla. Te simti singur, dar te'ai obisnuit tu si cu tine. Inca mai mergi in parcuri si privesti lumea ce trece pe langa tine, inca te mai uiti la desene, si iti doresti ca tu sa fi unul din supereroi. Spui ca esti trist..dar mai stii ca tu zambeai mereu? Iti doreai o garsoniera in Bucuresti, dar ai ramas tot aici. Esti satul? Nu uita.. viata abia incepe!

intre vis si realitate

E frumos afara, si toata lumea rade. Noi stam in casa si ne uitam la desene. Si noi radem. Avem un ras atat de frumos. Soarele incearca sa patrunda prin jaluzele, e frig afara, dar e frumos. Nu am mai vazut de mult seninul. Am un sentiment de fericire. Poate ca tu.. si nu numai tu.. ci toti, sunteti langa mine. E liniste. Si simt ca totul este si va fi bine.


De fapt sincer.. totul este o nebunie, dar o nebunie atat de mare incat parca imi paralizeaza creierul. Vremea posomorata de afara, oamenii tristi si infrigurati. Si sentimenul ala .. de nuamchefazi e atat de apasator. Ma simt bolnava, simt cum timpul isi face de cap, cum se maimutareste in spatele meu, simt cum oamenii apropiati devin parca niste straini.
Ma simt.. singura.. na cam spus'o!

aproape de saptaspe

Ma intreb cum e sa uiti de tot.. sa nu te mai doara un trecut.. si sa nu mai zambesti atunci cand iti amintesti unde erai acum un an.

Se spune ca timpul trece repede.. foarte repede, de asta mi'am dat si eu seama azi.. cand mergand cu pasi grabiti, incercand sa inving frigul de afara si somnul din mine, ca.. de maine intr'o luna am sa implinesc saptaspe ani.. saptaspe ani..saptaspe ani.. unde s'au scurs.. unde sunt? Saptaspe ani de viata.. saptaspe veri.. si saptaspe ierni de nerabdare, de fericire..de entuziasm.. acelasi entuziasm vechi.. de saptaspe ani.. ca iarna se apropie.

Sa mai fiu eu oare aceasi? Sa mai fi ramas oare o particica din copilul de ieri?..

Atunci cand stau in pat.. suferind de insomnie " acuta", imi amintesc de zilele cand ma plimbam cu tata de mana punandu'i intrebari la care el niciodata nu imi rapsundea, de bunica ce ma invata cantece in germana, de fericirea cand ai mei ma duceau undeva cu niste prieteni.. eram printre oamenii mari.. asa cum visam si eu sa fiu.. Si parca un dor de copilaria de altadata ma inteapa usor.. melancolia de toamna sa fie de vina..

As dori sa mai stiu cum se joaca rolul "omului fericit" si sa nu imi fi uitat replicile. Acum..incerc.. dar dau dovada de o stangacie enervanta. Imi pare rau.. dar chiar nu mai stiu ce inseamna fericire.. desi inca ma mai mint ca stiu.. imi aplec capul usor.. si imi vad de drum, un drum ce pare sa duca la infinit, dar stiu ca undeva ii este sfarsitul..stiu asta, subconstientul meu imi sopteste din cand in cand tot ce ar trebui sa stiu.




Nu mai plange copila.. fi bucuroasa acum.. caci e ultima oara cand ti se permite sa zambesti..

viata de elev

" Buna seara"
" Sa traiesti, tinere"
" Vreau si io un senvis cu sunca si o cafea "
" Aicea sau la pachet?"
" Nu'sh ..hai ca nu vezi mi's venit de la scoala.. chiar nu'sh, la ce'o fi"
" super, ti'l pun aicea pe tava si faci ce vrei cu el"
" pune mi'l!"
" ia domnu' d'aicea, un senvis cu sunca si o cafea"
" si ai de dat 80 de mii, d'aia vechi"
" eh.. n'am marun..daca iti dau 100 imi dai si restul"
" da' auzi tigari n'ai?"
" n'am.. ia restul.. si vezi la telegraful din jos, poa' are"
" ok.. mersi! "
" da' auzi.. nu'i prea bine sa fumezi"
" de ce ?"
" pai..asea.. esti prea necopt parca "
" lasa, doamna.. pana la urma ie viata mea"
" asa'i! da' sa ai grija de ea"
" hai ca ma duc sa mananc"