Azi, nu am dormit pana la 11, azi nu am stranutat, azi nu am ras, azi nu am scris, azi nu am fost la atenta la ce ai zis, azi nu am mancat pufuleti, azi nu am vrut acasa, azi nu am facut planuri de uichend, azi nu am mai plecat de la liceu, azi nu am desenat.. azi, nu!
In sccchhhimb, azi mi'am dat seama ce mult urasc oamenii care nu stiu ce sunt, care se modeleaza dupa fiecare zi ce'i trece..
punct!
ma duc sa'mi i'au un alt pachet de servetele..
joi, 26 februarie 2009
vineri, 20 februarie 2009
o aceeasi
nu stiu!
am o stare de imi vine sa alerg, sa plec de aici, sa schimb lumea, sa incerc din nou s'o i'au de la capat, sa imi smulg hainele de pe mine, sa scot soarele din nori, sa tip, sa ma cert cu timpul, sa fie totul altfel, sa ma schimb si eu, sa mi se intample ceva si sa nu fie vina mea, sa'mi schimb chiar si shuzii, sa am bani..
dar,ma duc tot la acelasi liceu, cu acelasi autobus, invat aceleasi lucruri, ma intorc acasa, ma arunc in acelasi pat, si privesc acelasi tavan. Deschid calculatorul, care in sfarsit nu mai scoate un zgomot infernal, imi pun o bluza si niste pantaloni lalai, ma arunc din nou in pat..si astept..aceasi asteptare!
am o stare de imi vine sa alerg, sa plec de aici, sa schimb lumea, sa incerc din nou s'o i'au de la capat, sa imi smulg hainele de pe mine, sa scot soarele din nori, sa tip, sa ma cert cu timpul, sa fie totul altfel, sa ma schimb si eu, sa mi se intample ceva si sa nu fie vina mea, sa'mi schimb chiar si shuzii, sa am bani..
dar,ma duc tot la acelasi liceu, cu acelasi autobus, invat aceleasi lucruri, ma intorc acasa, ma arunc in acelasi pat, si privesc acelasi tavan. Deschid calculatorul, care in sfarsit nu mai scoate un zgomot infernal, imi pun o bluza si niste pantaloni lalai, ma arunc din nou in pat..si astept..aceasi asteptare!
miercuri, 18 februarie 2009
eu cu mine
In sfarsit vijelia a trecut..acum doar vantul mai adie. El sta in acelasi colt luminat cu o bucatica de lumanare, e singur, e doar el si o tigare, aceasi tigare..
Ma simt ca si cum nu as stii care e rolul meu aici, ca si cum mi'as fi uitat replicile, si incerc sa imi vad de drum, dar parca nu mai pot,si ma las dusa de concluzii, de vise, de oameni ce incearca sa imi conduca ei viata.
Ma cert zi de zi cu imaginea, parca identica, dar cu un suflet mort, din oglinda. TACI! nu vezi ca ma omori tot mai mult.TACI si ..lasa'ma!.Acum degeaba esti aici..nu mai vreau ca tu sa ma trezesti mereu..PLEACA!
Ma simt ca si cum nu as stii care e rolul meu aici, ca si cum mi'as fi uitat replicile, si incerc sa imi vad de drum, dar parca nu mai pot,si ma las dusa de concluzii, de vise, de oameni ce incearca sa imi conduca ei viata.
Ma cert zi de zi cu imaginea, parca identica, dar cu un suflet mort, din oglinda. TACI! nu vezi ca ma omori tot mai mult.TACI si ..lasa'ma!.Acum degeaba esti aici..nu mai vreau ca tu sa ma trezesti mereu..PLEACA!
marți, 3 februarie 2009
Scrisoare de departe
Ce mai fac? Ce mai zic? Respir? Ma tarasc?
Hahaha! Esti atat de cinic , incat ma faci sa rad.. si uite ce ras bolnav am..
A fost o lunga tacere ptr tine.. stiu.. crede'ma si ptr mine a fost aceeasi cruda tacere(si inca mai e), dar uite, iti scriu acum si iti zic cat de" saturata", plictisita, sictirita sunt de tot ce ma inconjoara. Si ca starea de nuamchefdenimic pe zi ce trece parca imi fura mintile, ma face sa fiu tot mai tripata pe zilele bune de altadata. Dar eu incerc.. si ma lupt cu mine, sa ies de aici, sa evadez din mintea mea, din corpul meu, ba chiar din camera mea .. si sa o rup la fuga, asa cum ar alerga un evadat pe un camp uscat de iarna cea grea si urata.. si as alerga spre infinit si nu as mai intoarce capul spre voi, si as stii ca undeva tot o sa ma opresc.. dar o sa fie prea tarziu si nu o sa imi mai pase.
Zilele mi's din ce in ce mai rele, si mai monotone(mai tii minte cat uram eu monotonia?). Aceeasi intrebare " Oare azi ce fac?" , acelasi drum cu RATC, aceleasi fete imbracate in iarna, aceeasi oameni ce parca te roaga macar tu sa le redai o mica speranta, aceleasi gasti de la colt de bloc, aceasi balta pe care ai injurat'o si ieri, de zici ca s'a oprit timpul, si dintr-o data o i'a la fuga ca nebunul, se ascunde si iti rade in spate ..
" esti un fraier daca te opresti".
Incepe sa nu imi mai fie frica de va fi, si am inceput sa intorc capul spre ieri din ce , in ce mai putin.. caci de la o vreme incoa' am invatat ca azi e in mainile mele, si ca totusi pot sa ma joc cu ea..asa cum un copil s'ar juca cu plastelina..
Acum..timpul sta si ma priveste bland, a incetat in sfarsit sa imi spuna ca totul va fi bine, acum tace.. doar ma insoteste, uneori mai ma i'a de mana, si incepem sa fugim ca nebunii.. si el rade, rade al dracului de mult..
E vacanta. Totul e linisit parca. Si eu sunt linistita, de fapt, cred ca asa a fost mereu, numai ca nebunia ce ma inconjoara ma face sa cred ca totul, inclusiv eu, e agitat.
Si tousi.. traiesc, sunt bine ,santoasa, mai incerc din cand , in cand sa fiu si voioasa.
Te'am pupat!
Pe curand!
Vesnica ta Zuzu
Hahaha! Esti atat de cinic , incat ma faci sa rad.. si uite ce ras bolnav am..
A fost o lunga tacere ptr tine.. stiu.. crede'ma si ptr mine a fost aceeasi cruda tacere(si inca mai e), dar uite, iti scriu acum si iti zic cat de" saturata", plictisita, sictirita sunt de tot ce ma inconjoara. Si ca starea de nuamchefdenimic pe zi ce trece parca imi fura mintile, ma face sa fiu tot mai tripata pe zilele bune de altadata. Dar eu incerc.. si ma lupt cu mine, sa ies de aici, sa evadez din mintea mea, din corpul meu, ba chiar din camera mea .. si sa o rup la fuga, asa cum ar alerga un evadat pe un camp uscat de iarna cea grea si urata.. si as alerga spre infinit si nu as mai intoarce capul spre voi, si as stii ca undeva tot o sa ma opresc.. dar o sa fie prea tarziu si nu o sa imi mai pase.
Zilele mi's din ce in ce mai rele, si mai monotone(mai tii minte cat uram eu monotonia?). Aceeasi intrebare " Oare azi ce fac?" , acelasi drum cu RATC, aceleasi fete imbracate in iarna, aceeasi oameni ce parca te roaga macar tu sa le redai o mica speranta, aceleasi gasti de la colt de bloc, aceasi balta pe care ai injurat'o si ieri, de zici ca s'a oprit timpul, si dintr-o data o i'a la fuga ca nebunul, se ascunde si iti rade in spate ..
" esti un fraier daca te opresti".
Incepe sa nu imi mai fie frica de va fi, si am inceput sa intorc capul spre ieri din ce , in ce mai putin.. caci de la o vreme incoa' am invatat ca azi e in mainile mele, si ca totusi pot sa ma joc cu ea..asa cum un copil s'ar juca cu plastelina..
Acum..timpul sta si ma priveste bland, a incetat in sfarsit sa imi spuna ca totul va fi bine, acum tace.. doar ma insoteste, uneori mai ma i'a de mana, si incepem sa fugim ca nebunii.. si el rade, rade al dracului de mult..
E vacanta. Totul e linisit parca. Si eu sunt linistita, de fapt, cred ca asa a fost mereu, numai ca nebunia ce ma inconjoara ma face sa cred ca totul, inclusiv eu, e agitat.
Si tousi.. traiesc, sunt bine ,santoasa, mai incerc din cand , in cand sa fiu si voioasa.
Te'am pupat!
Pe curand!
Vesnica ta Zuzu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)