Te intorci sau pleci?!

"De parca ti'ai fi vandut sufletul, duminica dimineata in obor, te comporti exact ca omul de care mi'e cel mai sila!! " ii tipa ea, aruncand cu cestile ce le'au cumparat impreuna din Paris. Cioburile, colorate, zburau prin toata camera.. si tipetele se auzeau pana in trecut..
" Mi l'am vandut tie, curvo, am zis ca macar tu o sa meriti, dar uite ce faci.. uite! " se auzea din camera alaturata, era furios, al dracului de furios..
" HAHAHA! cat de cinic esti! Ti l'ai dat pe sticlele de vin, pe serile pierdute la un prieten, si nicidecum pe mine.. NE NO RO CI TU LE! "
" Acum .. vin reprosurile?!" apare , dupa usa, pe care impreuna scrisesera versurile lui, avea o chitara in mana, si parul mai lung decat trebuia, nebarbierit, usor neingrijit, dar asa cum era, ea il iubea.." unde sunt tigarile? "
" Nu stiu! Habar nu am! Poate i le'ai dat vreunei curve aseara!"
" 'aaai beibi, lasa isteria, si zi'mi unde sunt.."
" Mi'e un dor de tine!"
"Sunt aici!"
"Ba nu.. ai plecat brusc, aici in camera e altcineva, nu te cunosc, pleaca! "
"Am sa plec!"
" Zi'mi.. unde s'a dus.. stii tu.. acel necunoscut pe care l'am cunoscut acolo.. pe peronul unde scria" Bucuresti-Nord - Constanta" ? "
"Nu stiu.. poate e inca acolo.. du'te si vezi"
O imbratiseaza.. dar nici macar asta nu mai era la fel.. o saruta pe frunte, asa cum obisnuia sa faca si el, isi i'a chitara si pleaca.. ea ramane acolo, printre cioburi, versuri, amintiri, plecari, schimbari..