La multi ani!

Poate ca ai pierdut multe trenuri, si ca mai mult ti'ai petrecut viata pe peron. Ai stat mereu si ai asteptat sa vina trenul potrivit, dar pacat ca niciodata nu a venit..
Ai fost tentat sa te urci in cel care nu trebuia, sa mergi undeva unde e cu totul diferit. Dar nu. Lasitatea a castigat mereu. Si uite'te tot aici. Pe acelasi nenorocit de peron, dar in alt an. In alta lume. In alt vis dubios. Esti gol. Esti tot aici, si trenul ala nu mai vine.. Acasa nu mai inseamna nimic pentru tine.
Aici este vorba de dorinta de a te arunca in mare, chiar daca ti'e frica de ea. Tu asta nu ai invatat. Marea te ajuta sa iti invingi frica. Dar tu ce faci? Ramai cuminte pe scaunul rosu de pe peron, exact la linia 3. Ai vazut oameni tristi, oameni fericiti ca au ajuns acasa, oameni indragostiti, si ai impriesia ca le'ai vazut pe toate de aici. Dar nu. Tu mai stii ce inseamna sa iubesti? Sa ai sclipirea aia in ochi. Sa alergi si sa zbieri de fericire. Sa faci o nebunie. Sa razi in hohote. Sa ii faci o gluma proasta unui prieten. Tu mai stii? Vezi ca nu le'ai vazut pe toate? Sau le'ai uitat?

Nimeni nu o sa iti anunte trenul, si nu o sa fie la nicio ora fixa din zi. Trenul o sa vina, cand crezi tu ca e momentul. Dar tu preferi sa astepti. Sa spui ca " inca nu este timpul". Si pana atunci, timpul o sa isi aprinda o tigara si o sa astepte. Omaneii speciali or sa treaca prin tine, iar tu o sa ii gonesti. Cerul o sa iti zambeasca. Cutremurele o sa se poarte frumos cu tine. Iar marea, ea promite doar ca te ajuta. Singura conditie e sa iti lasi orgoliul la mal si ai sa vezi cat de usor e sa inoti.

Acum, aseaza'te cuminte. 2010 abia incepe. Si trenul ala, tot intarzie sa apara..