Si uite cum se apropie cu pasi repezi Craciunul. Toata lumea a invadat magazinele, cu totii sunt disperati ca inca nu au terminat pregatirile, pe la balcoane au aparut tot felul de luminite sclipicioase, pe strada mai vezi cate un nene imbracat in mos, incep sa apara si colindatorii, deschizi televizorul.. si acolo subiectul principal este Craciunul. Si eu.. eu stau si ma gandesc.. pustiita.. ma gandesc de ce nu reusim sa pastram traditiile, de ce in casa sa nu mai miroasa a cozonac, pentru ca este mult mai simplu sa'l cumperi, cum sa mai credem in Mos Craciun, daca la fiecare colt vezi cate un nene imbracat in straiele lu' mosu', cum sa mai ai placerea sa primesti un colindator daca el iti vine cu o luna inainte, a disparut.. a disparut toata fericirea, tot entuziasmul, nimic numai e ce era odata.. numai stim sa ne bucuram de fiecare lucru marunt, numai stim sa fim copii, numai stim sa plangem de fericire, numai stim sa fim oameni.. am devenit niste roboti!
Ma uit in jurul meu.. si mi'e sila de ce vad!! Unde e nevoia de a ajuta?! Unde sunteti?! de fapt... Cine sunteti?!
Astazi am fost la un camin de copii pentru a le aduce hainute, dulciuri, intr'un cuvant cadouri. Ne'am adunat in jur de 20 de oameni, si incarcati cu sacosi am pornit spre ei. Acolo, copii ne asteptau cu sufletul la gura. Cata inocenta am vazut acolo cred ca nu o sa mai vad in viata mea. Cu mic ,cu mare s'au adunat in micuta lor sala si ne'au spus poezii, ne'au colindat, ne'au povestit. Erau atat de entuziasmati, fericirea le stralucea in ochii!
Cu toate ca , atunci cand umblai pe holurile caminului, te deprimai, am vazut programari la dus, la mancat, erau holuri reci, neprimitoare, iar peste tot persista un miros urat. Dar ei erau fericiti, si'au format o familie, au legat prietenii pe viata, si poate ca ,chiar daca nu au parinti, nu le face nimeni poftele, si nici nu'i saruta nimeni inainte de culcare, ei se simt bine.. poate chiar mai bine decat noi care le avem pe toate, noi care numai stim ce inseamna sa fii cu adevarat fericit, care numai avem de mult sclipirea inocentei in ochi.
Ma simt.. dezamagita intr'un fel, de mine, de voi. Poate chiar si neputincioasa in fata situatiei, pentru ca 'mi doresc sa'i ajut, oarecum ma simt datoare fata de ei, caci ei m'au facut sa vad realitatea prin alti ochi, prin ochii copilariei.
Am pus si niste poze facute acolo.. ca sa vedeti si voi ce si cum..
Acum .. va las!
Aaahh.. si e posibil ca o perioada sa numai postez, pentru ca o sa plec. Asa ca va doresc de acum un Craciun cat se poate de fericit, sa va aduca mosu' ce va doriti si sa fiti la fel de cuminti, si sa ne auzim cu bine la anu'! :D >:D< >:D<
ZuZu
1 comentarii:
Imi pare tare rau ca nu am putut sa vin si eu ieri la camin. M-am gandit ca ar fi frumos sa ma implic in aceasta campanie pentru ajutorarea copiilor, acei copii nevinovati care nu au nici o vina pentru ce le-a fost sortit... Din pacate nu aveam timp sa merg. Voi, cei care v-ati dus acolo sunteti oamenii care trebuie laudati; voi le-ati redat bucuria copiilor, le-ati demonstrat lor si noua ca mai exista inca oameni dispusi sa-i ajute pe cei mai putin norocosi. Ai dreptate cand spui ca ei sunt mai fericiti ca noi, care avem totul. Ca sa fiu sincera, nici eu nu stiu cateodata ce se intampla cu noi toti...
Trimiteți un comentariu