departe.. spre necunoscut

Tu?! aahh.. iar tu.. tu persoana necunoscuta ce'mi apari mai in fiecare dimineata in oglinda. Tu care ma faci sa ma intreb mereu cine esti, daa.. inca imi esti anonima, inca nu stiu nimic despre tine, de ce? poate ca nici nu m'a interesat! M'am obisnuit sa te gasesc in fiecare zi acolo, in oglinda, sa'ti pun intrebari la care nu imi raspunzi nicodata, sa'ti zambesc si tu sa imi zambesti..
Desi uneori nu te mai suport, desi uneori imi doresc sa nu fi existat, desi uneori curiozitatea ma chinuie, caci vreau sa aflu odata cine esti.. si ce vrei de la mine.. si de ce stai acolo.. si'mi esti alaturi mereu..?! eu.. eu am invatat sa tin la tine, si sa'ti vorbesc aproape in fiecare zi!
Tu, draga mea, care imi esti cea mai buna prietena, chiar daca nu ma consolezi niciodata, si nici nu'mi dai niciun sfat, ci doar imi zambesti ( sau poate mi se pare) si astepti acolo.. in oglinda aceea..


Am ajuns sa numai vreau nimic, nici macar sa va iubesc, sau sa zambesc, numai am nevoie de nimic doar sa ma lasati in pace! Ce cruda pot fi nu? Doamne.. cum am putut sa zic asta ?!( Na! ca am zis'o!!) Si scumpilor, iubitilor, dar vai, nu va simtiti jigniti, dar pur si simplu numai am nevoie sa imi gadile cineva orgoliu.
Sentimente ciudate? daa.. zilele astea au fost destule.. cuvinte nespuse ? si d'astea au fost cu tona.. dar.. nu'mi pasa, eu ma simt bine! Am reusit! Am plecat!


ZuZu