miercuri, 27 februarie 2008

undeva.. la muchia dintre speranta si dezamgire ( culorile nu dau intotdeauna viata)


Doua culori cu care pictorul nu a vrut sa se joace, doua culori ce nu s'au vazut niciodata, doua cantece ce nu se vor potrivi niciodata, doua vise, doua atingeri diferite, dar la care fiecare din noi am tresarit, doua fericiri, doua perechi de ochi sclipind, doua sperante, doua .. doua zambete inocente, doua zgomote, doua chipuri ce cer sa fie mangaite, doua corpuri ce doresc imbratisarea, asta am fost noi..
Dar timpul ne'a infrant, ne'a daramat castelul de nisip pe care noi l'am construit, ne'a luat din nou sentimentele si ne'a lasat doar amintirile unei idili, ne'a adus orgoliul si nepasarea, nu ne'a lasat sa ne amestecam, ci ne'a dat voie sa o luam pe alt drum..
Si acum.. ne privim ca doi straini, chiar daca ochii mai cersesc un zambet, iar corpul o imbratisare, si cuvantul vrea sa'si faca de cap, noi nu ne dam batuti.. luptam.. si reusim din nou sa trecem unul pe langa altul.. si atat!
Visul meu despre tine era colorat in culori vii, in culorile viselor frumoase, zambetelor pure, copiilor, dar acum.. culorile incep sa se stearga, devenind un desen desenat din lacrimi arse, ura, gelozie..
Am pierdut.. inca odata am pierdut..
Si incerc sa te gasesc, si ratacesc aiurea printre zeci de amintri, zeci de zambete si imbratisari, si ma ascund de mine caci mi'e frica sa nu gresesc din nou..
Noi.. am vrut doar ca tu sa fii eu si eu sa fii tu.. dar ne'am lasat infranti
Dar am pierdut..

0 comentarii: