Visele frumoase tin putin

Si iata ca am revenit!
I know.. scurta mi'a fost evadarea. Dar mi'a facut bine, oricat de repede mi s'a parut ca a trecut, oricat de scurt a fost, eu am impresia ca am avut timp sa rad, sa tip, sa fiu entuziasmata, sa ma oftic, sa fiu fericita, sa visez, sa iubesc, sa dansez, intr'un cuvant am avut timp sa fac lucruri pe care simteam nevoia sa le fac.
M-am simtit bine, departe de casa, practic rupta de realitate ( sa stii ca inca mai am impresia ca tot ce a fost e doar un vis ) , si sincer mi'as fi dorit din tot sufletul maaacaar o zi sa mai fi ramas acolo, macar o zi sa mai am ocazia sa fiu trezita de bocaniturile directei, macar o zi sa mai mananc mancare naspa de la hotel, macar o zi sa ma mai cert cu fetele, macar o zi sa imi mai tarai claparii si snowboardul dupa mine, macar o zi sa urlu ca vreau tricou, macar o zi sa mai sper, doar atat am cerut, dar nu mi'a fost dat, asa ca iata'ma din nou, in fata calculatorului astuia nenorocit, din nou cu tristetea dupa mine, si cu gandurile mele din ce in ce mai sadice.
Niciodata nu mi s'a mai intamplat sa simt ca explodez de nervi cand drumul spre casa este aproape.
Treceam in viteza pe langa blocurile imputite ale orasului, priveam totul intr'un sictir de nedescris, si ma gandeam cu amaraciune " ce dracu caut eu aici? " inca mai speram ca totul este un cosmar, si ca ma voi trezi dimineata in patul " matrimonial " cu Irina langa mine, dar n'a fost asa..
Privesc cu amaraciune pozele in care zambeam, am ramas cu amintiri frumoase si atat, cu prieteni noi si atat, cu gandul ca tot ce 'i frumos tine putin si atat!
Acum.. e timpul sa revin in carapacea mea..

Drum bun!