Pleaca

Hai sa ne condamnam, hai sa dam vina unul pe altul, hai .. hai sa ne privim in ochi, hai sa ne scoatem veninul, hai.. sunt gata sa te ascult, cat am asteptat momentul asta, hai spune tot!

aham..
Ma obisnuisc repede cu oamenii care imi intra in viata, dar ma dezobisnuiesc greu de ei. Fiecare isi are rolul in piesa mea, fiecare isi invata replicile, joaca cat se poate de bine si apoi pleaca, pleaca, fara sa spuna nimic, ma lasa balta, apoi un altul apare, un altul isi accepta rolul, si ciclul continua.. continua..continua.. dar pana cand? chiar e la nesfasit? chiar nu ne putem dezobisnui de obiceiul asta prost si lipsit de logica, de a pleca, din viata cuiva, fara niciun motiv.. voi ii spuneti maturizare, sau necesitate, eu il vad doar ca pe ceva urat. Daca sa iti schimbi prietenii ca pe sosete, sau sa lasi prieteni buni pentru niste nimicuri, e un mod de a iesi din monotonie, nu pot decat sa va acuz si sa va privesc cu sila si muuultaa ura.
Stiu.. ca a treaba asta cu venitu' si plecatu' a devenit o chestie cat se poate de fireasca, si ca tot ce scriu eu aici o sa vi se para pura aberatie..
Dar eu continui, pentru ca daca nu e locul cuvintelor mele aici.. atunci unde?
Nu sunt buna la despartiri, niciodata n'am fost, si nu vorbesc de desparile cu "adio" " o sa'mi fie dor de tine" si multe pachete de servetele si lacrimi, vorbesc de despartirile care se intampla treptat, incetisor, incetisor pana cand te trezesti mai singur decat o sperietoare de ciori din mijlocul campului, si atunci te intrebi " unde dracu s'au dus toti?! " si daca tu esti vinovatul, sau ei si orgoliul ala ce pute sub ei.
Si sa stitii, ca oricat rau mi'ati face, si oricat de vinovati ar fi, atunci cand o sa ne intalnim pe strada intamplator, o sa va zambesc, dar nu pentru ca ma bucur ca v'am vazut, ci pentru tot ce am trait in timpul cand voi erati pe scena mea..
Eu imi vreau actorii, in permanenta alaturi de mine, fara sa renunt la niciunul din ei, fara sa'i schimb, fara sa'i pierd, caci daca unul pleaca, el nu mai poate fi inlocuit.

Atunci cand plecati, luati cu voi imbratisarile, zambetele, serile nebune, cantarile in mijloc de noapte, bataile, certurile si impacarile, emotiile, promisiunile, si tot ce a tinut de noi, si atunci cand vi se face dor, uitati'va peste ele, si gasiti un motiv intemeiat pentru care ati plecat.
Toate sunt doar franturi de poveste, ce ne'au legat atata timp, si poate ca inca ne mai leaga..
sa stii ca eu nu uit nimic, si mi se face dor.. si te caut, si ma uit inapoi, dar nu mai esti la fel, acum esti mare..