sâmbătă, 7 iunie 2008

Dupa rau vine bine?

Mda.
Sictirul meu creste creste creste, pana o sa explodeze, si atunci ce o sa ma fac?
Ma uit la tine, dar nici macar zambetul tau nu ma face sa ma simt mai bine. Planurile de vacanta zac, undeva, aruncate pe o hartie bine mototolita. Iar eu, privesc totul cu susu' in jos, de undeva de pe marginea patului.
da.. e frumos afara, si copacii infloriti parca imi fac semn sa ma misc imediat din camera asta nearisita si plina de haine si hartogaorii, afara. Neah. Mai bine lasa..
Imi privesc shuzii, hainele, si ghiozadanul, parca si astia au obosit de atata purtat, parca ma roaga sa ii las acolo unde sunt, si ii ascult.
Mi-e lene sa te rog frumos sa ma lasi, mi-e lene sa iti explic ca nu te vreau azi, mi-e lene sa va mai zambesc fals, si sa va privesc ca si cum totul ar fi perfect, nu mai vreau sa va simt respiratia, si mirosul vostru, de oameni atotputernici.
Nici macar, bunul meu prieten, aparatul de fotografiat, nu vrea sa ma faca sa ma simt mai bine, sau sa imi ridice putin entuziasmul, neah.. si el zace, undeva, aruncat pe birou, dar ce imi pasa?!

Eu o sa raman tot aici, la margine de pat.. sa privesc lumea cu susu' in jos, imi place, e bine asa, sa fiu eu cu mine.. si o camera plina de vise.

0 comentarii: