ea..si marea.

Isi arunca geanta cu cateva haine puse in graba, se aseaza pe nisipul inca ud, isi aprinde o tigara, si ofteaza.. e numai ea si marea, nimeni altcineva, nimeni care sa ii faca rau, nimeni care sa ii dea emotii, care sa o faca sa planga sau sa zambeasca. Trage insetata din tigara, dar parca nici ea nu reuseste sa o multumeasca, marea nu mai poate face nimic, nici macar sa o aline, razele soarelui care i'au ars pielea, si au facut'o sa miroasa a tot ce a visat pana acum, se retrag incet, incet.
Ea.. este dezorientata, isi cere iertare ca a uitat sa iubeasca, si incearca sa viseze inca o data tot ce a visat in bratele lui. Incearca sa se mai adapaosteasca .. asa cum o adaposteau buzele lui, trupul ei se cere imbratisat, iar copilul din ea, se zbate, vrea sa evadeze, vrea sa alerge pe nisip, sa simta cu marea il i'a in brate, si il ajuta sa fuga..

dar.. ea zambeste.. zambeste si isi spune " uite'te aici unde te-ai visat o iarna intreaga" dar mai rece, si mai trista ca doua ierni.
o alta tigara urmeaza sa fie aprinsa.. un alt gand urmeaza sa fie stins.

Noi doi si marea? nu.. doar ea si marea.