joi, 3 iulie 2008

Scrisoare catre nimeni

Mereu ai spus sa am incredere in visele mele, dar tu niciodata nu mi'ai aratat cum e sa visez. Mi'ai mai spus sa nu imi las copilul din mine sa nu adoarma, dar cum sa il trezesc, sau de unde stiu ca e acolo? Mi'ai spus si ca o sa fie bine, dar cum e binele? SI acum pleci.. si inca nu m'ai lamurit de ce sa cred in povesti. Pleci! Mi'ai promis ca o sa dormim pe un camp, si o sa imi arati stelele. LASULE! ai plecat fara sa ma inveti nimic! Nici macar cum sa iubesc. Ai plecat! Si ai luat cu tine, tot ce .. ce era mai bun din mine!
Trebuia sa zburam. Sa fim viteji. Sa luptam cu raul. Sa castigam. Trebuia noi sa rupem lantul. Noi sa aratam ce inseamna sa fii fericit in permanenta. Asa ai spus. Ca o sa ma tii de mana cand o sa alergam. Si ca vom invata oamenii sa se imbratiseze. Ai uitat sa lupti. M'ai lasat sa spun povestea noastra. M'ai lasat singura. M'ai lasat sa dezamgesc, sa urasc, sa fiu inconjurata de oameni tristi, de niste idioti, care nu stiu altceva decat sa munceasca, ei nu au stiut ce inseamna sa iubesti si sa visezi frumos, ei trebuie invatati, dar tu ai plecat.. si m'ai lasat cu ei. Ei m'au golit.. si doar marea ma mai ajuta sa supravietuiesc, ea imi da doza zilnica de drog, ba chiar si o parte din ce oamenii aia rau si lipsiti de suflet mi'au luat.
Tin minte ca mai de mult imi spuneai sa imi spal sufletul in mare, si ca dupa aceea o sa fie curat si impacat, dar nu, nu a fost asa. Si el e mai murdar ca o carpa folosita de un batran.
Unde esti? Unde naiba esti? vino te rog la mal si hai sa mai tipam odata spre orizont. hai.. mai tine'ma o data de mana si spune'mi ca tu de aici fara mine nu pleci. sa mai imbratisam o data cerul si sa pasim incet pe nisipul racit de o ploaie frumoasa de vara. hai. vino inapoi.

hai invata'ma cum e mai bine. invata'ma despre bine.

1 comentarii:

Anonim spunea...

un pretendent fat-frumos ?