Iara plec!

Si iar imi fac bagajul, si iar multa alergatura prin casa, si iar stres, si iar plec. De data asta ceva mai departe de Rumenia, de la vama cu Ungaria direct spre Italia. Amore italiano o saptamana.
Ehhii, deci ne auzim mai spre ultimul weekend din lunga vacanta de vara. Da... s'a dus, iar ne'a lasat balta vara, din nou vreau ca cineva sa ne'o aduca inapoi..
Deci, va pup, va iubesc si va imbratisez. Aveti grija de voi, si ne vedem la petrecerea de sfarsit de vacanata ( 8-| ).

Cu drag, eu!

cand iti dai seama ca pierzi..

Accchh!
Ce dor imi e sa ma rog de tine sa iesim afara, si sa imi spui ca nu ai chef, mai imi e dor si de rasetele alea ale noastre fara niciun motiv, si imi e dor si sa lenevim pe o banca in parc si eu sa iti povestec chestii care stiu ca pe tine nu te inereseaza, dar ma asculti, si mi'e dor de baietii aia draguti dupa care mereu suspinam, uhhmm.. mi'e dor si de atunci cand ne plangeam, sau cel putin eu ma plangeam cel mai mult, si cand tu imi spuneai ca am prea multa energie, si, si.. mai stii cand eram noi scheitare, si aveam in fiecare zi ocupatie, sa dam nenorocitul ala de ollie, si seara ne uitam pe youtube la filmulete cu scheitari..?.. aaahh... si ce dor imi mai e si de hagurile alea rare care ni le dadeam, si le savuram asa, si apoi bufneam in ras, si ne strambam una la alta.. si inca imi lipsesc zilele, cand tu imi deschideai ochii, si imi spuneai ce fac gresit, si eu eram dezmagita, dar si fericita. Si .. hahahaaa.. cand ieseam noi si fumam, si ne ascundeam in niste scari de blocuri, aahhh.. ce dor imi e si de zilele inainte de Craciun, cand umblam prin magazine dupa cadouri, si cautam o gramada. Imi lipseste si imaginatia aia a ta tamipita, si apucatul nostru sa vorbim cand trebuia sa iesim de pe net, si mamicile noastre urlau la noi ca stam prea mult, dar noi radeam de ne prapadeam. Si visele noastre, si cand plangeam si radeam impreuna, si cand tu imi stricai tot cheful cu pesimismul tau, si cand ma calmai, si entuziasmul nostru, toate astea imi lipsesc.
Hahaaa.. mai stii de cate ori am dat'o in bara amandoua? Ce dragut era cand imi spuneai ca ma iubesti, si cand beam mai mult, radeai de mine.. Imi placea atat de mult cand imi ziceai " omuletule".
Si inca de cate zile nu mi'e dor, si inca cate ar fi de scris, de amintit. O sa imi fie mereu dor de zilele alea, dar stiu ca asa nu o sa mai fie poate niciodata. Si asta nu e un oarecare post scris la intamplare intr'un moment de inspiratie. Chiar mi'e dor de tine ba, uratule. Mi'e dor sa ma certi, sa ma trezesti la realitate, sa imi arati ca nu e simplu, sa ma asculti, sa razi de mine, sa ma calmezi, de orele in sir vorbite la telefon si de multe multe chestii. Tot ce vreau e sa nu mai simt ca prietena mea cea mai buna e un strain. Si sa fie totul asa "forever" chiar daca tu nu crezi in astea.
Si peste cativa ani, sa rupem Bucurestiul, si sa ne amintim de zilele astea, si de cat de proaste eram, si sa radem una de alta.

Te iubesc ma!

Se mai duce una..

Incep sa dispara culorile vii, verdele crud care iti incanta privirea, acum incepe sa duc spre aramiu, pe strazi, racoarea se simte, iar betivanii ce s'au imbatat o vara intreaga cu miros de mare si libertate, se retrag la casele lor. Si frunezele incep sa se desprinda de copaci, asteapta sa fie maturate, isi iau cu greu ramas bun, pana si ele. Soarele e obosit, acum parca abia asteapta sa se ascunda, ca si cum nu ar vrea sa deranjeze.
Nimeni nu mai sta pana in zori, nimeni nu mai viseaza, nimeni nu isi mai face planuri, nu se mai entuziasmeaza, nimeni aici, nu mai e liber. Totul incepe sa moara, vara isi face bagajele.. Sentimenul de regret e apasator, dorul parca deja e mare.
Acum.. nu am nimic altceva de facut, decat sa astept cuminte pana la urmatoarea deghetare, pana la urmatoarele sentimente de bucurie, cand in loc sa fii la ore, umbli aiurea prin oras, pentru ca e prea frumos afara ca sa stai la scoala, cand soarele cald de inceput de vara te mangaie usor pe fata, cand zambesti prosteste.
Toamna, toamna, iara vii, tu si cu melancolia aia a ta!

Si'o sa vina si iarna, si o sa ma puna sa imi tin hanorcul meu preferat pe mine, mereu. Si o sa vina.. caci dor imi e de ea..

si el ma vrea acasa.

Un zgomot cunoscut se aude de undeva din stanga. Eram sigura! O pereche de tenesi rupti, isi fac aparitia incet, incet, aceeasi lene, aceeasi pereche de jeansi, si tricoul meu preferat, te uiti putin dezorientat, acch, mereu te faci ca nu ma vezi, dar eu stiu ca ma vezi de cum intri in parc. Imi ranjesti, asa mai de la departare.. parca incepi sa grabesti pasul...
" Helau beib"
"Ce faci, ma?" , mereu am urat intrebarea asta, pentru ca mereu dau acelasi raspuns.
" Nimic" asa cum am zis.
" Tu ce faci, batrane?"
" Ma tarasc , ca sa te vad"
" Mare ti'e chinu"
Isi aprinde o tigare, si ma saruta usor pe obraz.. cateva momente de liniste.. fiecare e cu gandul in alta parte.
" Deci, ne mai taram pe undeva, sau si astazi stam ca mustele la soare ?"
" Vrei o tigare?"
" Nu am chef de tigari, zi ce facem?"
" Plecam!"
" Ehi cacat!" deja e un tic verbal asta.
" Pah bune ma!, plecam! "
Ma zmuceste de pe banca, ma ia in brate si ma strange tare.
" Hai in Vama, uratule"
" Esti nebun? Cum sa plecam in Vama, e deja 3, pana ajungem, pana nu stiu ce, deja se face prea tarziu" dar te iubesc si am sa vin..
" Si ce daca? Mergem, pierdem o noapte acolo, si dimineata ne intoarcem, haaai stiu ca vrei"
" SI ai mei ce crezi ca or sa zica?"
" Le zici ca .. e ziua cuiva si ca dormi acolo" mereu aduce motive chiar bune.
" Mergem uratule? " daa.. asa ma alinta..
" Bine, bine, hai sa plecam odata de aici! "
" Nu degeaba, te iubesc uratule! "
Ma strange tare de mana, si incepem sa alergam ca nebunii pana la statia de pastrei.
Vama si betivii ei, ne asteptau cu drag!

Tot o sa plec si tot o sa vin

Si iata'ma. Cu biletul de Constanta - Mangalia in mana. Nu imi venea sa cred ca sunt cu un ghiozdan in spate, cu un bilet in mana. Plecam! Plecam in VAMA! Fericirea imi zvacnea prin vene. Entuziasmul ma lua valuri valuri. Nu mi'a pasat ca a trebuit sa cobor la Costinesti si de acolo sa alerg pana la statia de autobuz. Nu mi'a pasat ca microbuzul de Vama era ful. De fapt de ce sa iti mai pese, cand stii ca te asteapta o bere rece, o tigare, si multa lume. De ce sa iti mai para rau cand in sfarsit te duci acasa, dupa un an. Nisipul care talpile mi'l recunosc din prima, marea fara mirosul ei , sute de corturi, mii de oameni ce sunt bucurosi ca ai sosit, cateva imbratisari.
Soarele nu te mai dernajeaza, gandurile toate mi le'au luat valurile, si tu.. bine ai venit, te asteptam razand.
Am sa mai vin! Iti promit ca am sa ma reintorc. Si o sa ne amestecam. Ramai cu bine! Te rog!

" Sa ma astpeti pe nisip tot ars de soare, sa ma inveti sa iubesc, sa imi arati cine sunt "

Din toate cate putin.

Si uite ca m'am intors din tara. A fost o saptamana foarte faina. Am cunoscut o mare de lume noua, oboceiuri vechi, cladiri imbatranite si uitate de timp, locuri pline de istorie, oameni mandrii ca au fost atunci, acolo, unde trebuiau sa fie, orase mari, saturi batranesti. O multime. Poate ca singura mandrie si multumire este ca am o tara superba, si locuri minunate pentru camera mea. Sighisoara, Cluj, Timisoara, Oradea respectele mele pentru ce orase sunteti. Va ador dragelor.

In rest. mai nimic. Am revenit la vechile izmene ce m'au asteptat aruncate pe scaun, si vechiul maieu patat cu fructe. E bine sa fii acasa, chiar mi'a fost dor de voi, de patul meu, de obiceiurile mele, de zambetul si tristetea voastra.

Si cum nu pot trece cateva zile si totul sa fie bine, ca deh cum e si vorba " daca totul merge bine inseamna ca ai uitat ceva" , zilele trecute am plans cu ore in sir cu lacrimi de crocodil, am vrut sa ma reintorc in locul in care nu m'as fi gandit vreodata ca o sa imi fie dor, si anume la Rasnov, am vrut sa imi vad bunicii, sa imi vad familia ce odata era atat de mare si de vesela, si totul dintr'un singur motiv, s-a mai dus un membru al familiei, cel care a innviat sufletele a doi batrani singuratici, care ne'a facut sa zambim si sa ne simtim atat de bine atunci cand blana lui pufoasa ne bucura simturile, catelul familei, catelul meu, ce mi l'a adus iepurasul acum 4-5 ani, si care a fost si o sa fie cea mai frumoasa amintire a copilariei mele.


Numai bine.
Numai bine.