undeva.. la muchia dintre speranta si dezamgire ( culorile nu dau intotdeauna viata)

Doua culori cu care pictorul nu a vrut sa se joace, doua culori ce nu s'au vazut niciodata, doua cantece ce nu se vor potrivi niciodata, doua vise, doua atingeri diferite, dar la care fiecare din noi am tresarit, doua fericiri, doua perechi de ochi sclipind, doua sperante, doua .. doua zambete inocente, doua zgomote, doua chipuri ce cer sa fie mangaite, doua corpuri ce doresc imbratisarea, asta am fost noi..
Dar timpul ne'a infrant, ne'a daramat castelul de nisip pe care noi l'am construit, ne'a luat din nou sentimentele si ne'a lasat doar amintirile unei idili, ne'a adus orgoliul si nepasarea, nu ne'a lasat sa ne amestecam, ci ne'a dat voie sa o luam pe alt drum..
Si acum.. ne privim ca doi straini, chiar daca ochii mai cersesc un zambet, iar corpul o imbratisare, si cuvantul vrea sa'si faca de cap, noi nu ne dam batuti.. luptam.. si reusim din nou sa trecem unul pe langa altul.. si atat!
Visul meu despre tine era colorat in culori vii, in culorile viselor frumoase, zambetelor pure, copiilor, dar acum.. culorile incep sa se stearga, devenind un desen desenat din lacrimi arse, ura, gelozie..
Am pierdut.. inca odata am pierdut..
Si incerc sa te gasesc, si ratacesc aiurea printre zeci de amintri, zeci de zambete si imbratisari, si ma ascund de mine caci mi'e frica sa nu gresesc din nou..
Noi.. am vrut doar ca tu sa fii eu si eu sa fii tu.. dar ne'am lasat infranti
Dar am pierdut..

Copilul din tine

Mda..
Faza cu speranta moare ultima, a inceput sa ma cam confuzeze, cel putin la mine, sperantele au murit de mult timp, sau nu stiu, poate ca n'au murit, poate ca's lesinate, sau poate ca s'au mutat la alta persoana, chiar nu ma intereseaza ce au facut, si unde s'au dus, si daca au murit, duca'se asa cum multe se duc, deja am inceput sa ma obisnuiesc cu plecarea, cu lucrurile care nu raman o vesnicie..
Nu ii inteleg pe cei care se chinuie sa se maturizeze inca de acum, celor care inca le sclipeste incenta in ochi, dar ei fac pe durii, de ce nu lasati sa iasa copilul din voi, de ce e o rusine sa te entuziasmezi din fiecare lucru, de ce e o rusine sa razi cu lacrimi din lucruri seci, sau sa te joci jocuri ce le jucai pe vremea cand erai la gradinita, de ce e o rusine sa fii copil?! si nu veni la mine cu scuze " ca ti'a trecut vremea" sau ca " ai nu stiu cati ani ", caci astea sunt prostiile care ti le'a bagat un prost in cap, poti fii copil si la 50 de ani, daca vrei..
Totul tine de tine, de felul cum te comporti, si de ce vrei de la viata..
Oameni pierduti, regrete, prima dragoste, zambete, prieteni adevarati, si multe altele, nu fac decat sa iti doresti din ce in ce mai mult sa fii in permanenta inocent si sa ai zambetul de copil aiurit pe fata.
Si acum o sa sariti pe mine, ca ce.. ca trebuie sa fim maturi, daa.. normal, ca doar nu o sa ne apucam sa ne smiorcaim atunci cand ceva nu ne reuseste si altele, dar in fiecare zi din viata asta a ta e bine sa strecori si un pic din copilul ala care zace in tine, si asteapta sa'l trezesti odata!

Ce poate fi mai frumos sa vezi cum un oras intreg s'a trezit la viata, si soarele iti mangaie fata dimineata, ce poate fi mai frumos sa te trezesti cu un zambet prost si sa te intrebi ce te asteapta.. ce poate fi mai frumos... sa'ti creasca pulsul.. atunci.. atunci cand.. asta ramane intre mine.. si.. mine!

O zi frumoasa, cu sentimente ciudate, dar frumoasa!

Lipsa

Daca e nevoie sa ma tin ca un scai de voi o s'o fac si p'asta, daca e nevoie sa ma modelez asemenea sufletului vostru.. o s'o fac si p'asta.. caci voi ati devenit personajele principale ale povestii mele, poate ca nu meritati, dar asta e, poate ca va simtiti onorati sau nu, nici ca'mi pasa. Tot ce vreau e sa nu plecati, sa nu ma lasati sa'mi joc rolul de una singura..
Intr'un final, ajung sa ma contrazic singura.. sa va las sa plecati, ca apoi sa tin si cu dintii de voi, sa va urasc, dar sa ajung sa va iubesc, n'aveti ce'mi face.. chiar n'aveti, oricat ati incerca, ori ma iubiti.. ori muriti!

Ma simt bine, nu stiu de ce, dar ma simt bine, poate ca in sfarsit m'am facut utila si asta ma face sa ma simt mult mai bine..

Mi'e dor de un"iel", daa.. chiar mi'e dor, stiu ca lui nu'i pasa de dorul meu, si ca el e fercit acum, dar taranu' ala a fost cel mai bun prieten al meu, taranu' ala timp de un an mi s'a strecurat printre vene, si nu a mai vrut in niciun chip sa iasa d'acolo.. pana acum cateva zile, cand s'a hotarat brusc sa ma lase sa cad.. sa ma lase sa ma lovesc atat de tare, pur si simplu.. fara niciun motiv..
M'a dat mult peste cap intamplarea, si m'a facut sa gandesc altfel, m'a facut sa readuc putin din vechea eu, acel ceva care poate m'a reinviat, acel ceva ce a mai inmuiat insensibilitatea mea care devenea din ce in ce mai puternica, care a pus stapanire pe mine..
Inca sunt uimita cum totul se naruie doar in cateva clipite..
Vreau doar odata sa ma mai i'a de falci, sau sa ma stranga in brate, doar odata sa'mi mai spuna ca va fi mereu langa mine, odata sa se mai planga de nereusitele lui, sau sa ne luam o bere si sa ne facem praf, odata sa ma asculte asa cum numai el stie.. odata.. doar odata.. CHIAR VREAU, vreau sa'mi faca moftul asta, si trantesc piciorul ca o fetita razgaita ce vrea jucaria din vitrina, si ma ciupesc pentru a ma lamuri ca nu visez, si.. oftez.. si zambesc amar, amintindu'mi fiecare clipa petrecuta impreuna.. si'ii multumesc.. si .. promit.. ca il las sa plece..

.. momente placute, un inceput, o iarna si o vara de neuitat, si un prieten de care voi avea mereu grija, acolo, din umbra..
Dragostea nu te schimba de cele mai multe ori in cineva mai bun.. dragostea.. doar te schimba..

Mi'e dor si de niste "iei" ..care mi'au colorat viata atata timp..
Unde ?! O sa va mai gasesc vreodata?

P.S nevoie mare de un grup hug!! miss you guys! da' nu astia de acum.. ci aia d'asta vara! :)
I still waitin'..

Valentine's day ..faattaa!!

Vaaaaiiiii!! Cat de draguuttt!!
Se apropie ziua cea mare dragilor. Sunt atat de entuziasmata, la fel ca voi fetelor. Abia astept sa vad ce o sa primeasca "puicutele" de la mine din clasa de la baieti, dar eu.. hii oare ce o sa primesc?! I'am zis sa'mi ia inelul ala care l'am vazut impreuna, sper sa'mi indeplineasca dorinta!
Ma face sa ma simt atat de speciala, fetelor .. sunt atat de enuziasmata!! La naiba, cred ca o sa lesin de atat fericire si emotii! Maine abia astept sa ma intalnesc cu " iel" la cel mai apropiat pub de liceu pentru a'mi da cadoul. O Doamne! Nerabdarea mea creste .. creste.. si iar creste..
Precis nu voi putea dormi in noaptea asta, dar trebuie, caci maine voi avea cearcane si nu voi arata bine pentru " iel" ! Vaaaiii!! Si in ce ma imbrac?! Fusta de jeans si cizme? sau jeansii negri cu camasa cu bulinute ? alta decizie grea de luat.. asta e chiar mai rau decat orele pierdute in mall pana m'am hottarat ce cadou sa'i iau.
Si apoi, dupa liceu, ma voi intalni cu fetele sa vedem fiecare ce va primi, oohh Doamne, alte minute pline de emotie! Nu stiu cum voi rezista!!
Hai ca te las draguleeee! Sa iubesti mult de ziua indragostitilor! Puuupp!!!

P.S deah.. intr'adevar maine e Valantains dei, ziua aia imputita de iarna, in care dai juma' de viata pe un cadou, ca sa'i faci pe plac lui " iubi" . Imi provocati greata.. voi cu iubirea voastra "americanizata" . Vedeti sa nu cumva sa va omorati de atata iubire pentru sufletul pereche! Spor la iubit pentru o zi! Ne auzim poimaine!

Visele frumoase tin putin

Si iata ca am revenit!
I know.. scurta mi'a fost evadarea. Dar mi'a facut bine, oricat de repede mi s'a parut ca a trecut, oricat de scurt a fost, eu am impresia ca am avut timp sa rad, sa tip, sa fiu entuziasmata, sa ma oftic, sa fiu fericita, sa visez, sa iubesc, sa dansez, intr'un cuvant am avut timp sa fac lucruri pe care simteam nevoia sa le fac.
M-am simtit bine, departe de casa, practic rupta de realitate ( sa stii ca inca mai am impresia ca tot ce a fost e doar un vis ) , si sincer mi'as fi dorit din tot sufletul maaacaar o zi sa mai fi ramas acolo, macar o zi sa mai am ocazia sa fiu trezita de bocaniturile directei, macar o zi sa mai mananc mancare naspa de la hotel, macar o zi sa ma mai cert cu fetele, macar o zi sa imi mai tarai claparii si snowboardul dupa mine, macar o zi sa urlu ca vreau tricou, macar o zi sa mai sper, doar atat am cerut, dar nu mi'a fost dat, asa ca iata'ma din nou, in fata calculatorului astuia nenorocit, din nou cu tristetea dupa mine, si cu gandurile mele din ce in ce mai sadice.
Niciodata nu mi s'a mai intamplat sa simt ca explodez de nervi cand drumul spre casa este aproape.
Treceam in viteza pe langa blocurile imputite ale orasului, priveam totul intr'un sictir de nedescris, si ma gandeam cu amaraciune " ce dracu caut eu aici? " inca mai speram ca totul este un cosmar, si ca ma voi trezi dimineata in patul " matrimonial " cu Irina langa mine, dar n'a fost asa..
Privesc cu amaraciune pozele in care zambeam, am ramas cu amintiri frumoase si atat, cu prieteni noi si atat, cu gandul ca tot ce 'i frumos tine putin si atat!
Acum.. e timpul sa revin in carapacea mea..

Drum bun!