some bla bla

O seara chiar superba am petrecut duminica pe plaja Corbu, putini oameni, din care majoritatea cocalari de Corbu, dar muzica foarte buna, chiar pot sa zic ca n'am mai auzit de mult un drum and bass atat de bun, felicitari dragului nostru Yuffa, si lui The Jerk, care ne'a pus un hardcore de zile mari. Am dansat o gramada, m'am simtit super chiar daca gasca noastra de 4 oameni nu a spus prea multe. Chiar nu m'a interesat, din moment ce muzica a fost atat de buna. Imi doresc sa ma intorc acolo, poate sa si dorm, sau pur si simplu sa pierd vremea. N'am mai stat de mult intr'un loc atat de indepartat de civilizatie, ca sa zic asa, si sa ma simt si chiar foarte bine. Ca deh, pana la urma conteaza cu cine esti, si ce faci, nu unde si cat de departe de casa.

Altceva nou? ma faci sa rad! HAHAHA, in your face! Azi am avut o stare de imi venea sa scuip in frunte pe oricine as fi vazut. Si inca mai am starea asta de doi bani, si deja nu mai suport smiorcaielile gen " nu am ce face" , "nu am unde sa ma duc" , " nu am bani" . OK. Inteleg, fara bani nu poti face nimic, dar frraatee, e vara, cum poti sa accepti sa stai in casa o zi intreaga doar din cauza asta. OK. Nu ai chef?! CE? POFTIM? cum adica nu ai chef?! Ma fac ca nu te'am auzit si trec la urmatorul motiv. Hmmm.. nu ai unde sa te duci.. hmmm.. asta da de gandit.. stiu ca te plictisesti daca mergi mereu in acelasi loc, dar poti incerca si alte variante, gen mergi pe un dig seara, cu cativa prieteni si o sticla de vin, sau chiar ai putea sa lenevesti pe o banca intr'un parc, la umbra, de ce nu sa incerci sa umbli aiurea prin oras, pun pariu ca nu ai fost in fiecare coltisor de aici. De ce nu sa iei un autobuz in care stii ca nu te'ai urcat in viata ta si sa vezi unde naiba te duce. Come on.. sunt atatea de facut, iti trebuie doar putina imaginatie. Buuunn. Nu ai cu cine. daa.. asta ar fi un motiv, mai bun, dar totusi nu pot sa cred ca in toata lista aia a ta de mess, nu ai pe nimeni, i'a incearca sa iti amintesti, chiar nu simti lipsa nimanui, nu ai vrea sa vezi pe nimeni, si sa iesi cu el fie si pana la colt de strada, hai stiu ca e acel cineva. E? PE bune? super tare! atunci ce mai astepti, intra pe el sau dai un mesaj. Nu trebuie sa depui prea mult efort ca sa gasesti cu cine sa iesi. Ti'e lene. Nu nu si iar nu. O sa ma fac din nou ca nu te'am auzit sa stii..

Nu va inteleg. Ma jur. E vara oameni buni. Daaaa. vara aia dupa care ai suspinat un an intreg. Si acum ce faci? O lasi sa treaca asa .. in voia ei. haai.. nu mai fi atat de rece.. haaai.. vino si tu si traieste .. haaai.. stiu ca vrei sa reinvii..


Chiar TU, erai omul care reusea sa ma scoata mereu din monotonie? De ce tot TU?!

Mai e timp?

De mult prea multe ori mi se face frica de viitor, ma cuprinde asa o dispaerare, si ma i'a cu frisoane. Motivul nu este unul intemeiat. Dar numai cuvantul "viitor" deja ma face sa ma gandesc la ceva groaznic si odios. Trecutul, ma umple de regrete, ma face sa ii zambesc si poate sa ii vars si'o lacrima..asa de dorul zilelor placute, care mi'au promis ca imi vor incalzi sufletul din cand in cand. De prezent ce pot zice.. mai nimic, nu este unul perfect, din care nu as vrea sa plec, de fapt.. nici nu am timp sa il analizez prea mult, ca deh, nu imi pot permite. Timpul nu vrea nicicum sa tina cu noi, el nu tine cu nimeni, e un narcisist dom'le, ce stim noi, se iubeste pe el insusi, si atat. Se vrea bagat in seama, si cam reuseste, caci de multe ori subiectul principal al discutilor noastre, el este.


" n'am timp dom'le , n'am timp"


Sincer, nu vreau sa treaca nimic pe langa mine, desi asta simt ca mi se intampla. Incerc din rasputeri sa imi fac chef, sa imi gonesc lenea, dar cand vad ca tot ce fac nu este bine, sau pur si simplu nu imi iese, atunci ambitia mea de doi bani si starea de dezamgire fata de cei din jur, vin in forta si imi imbratiseaza minte si sufletul. Ce mai ramane de facut atunci? Nimic. Poate doar sa te mai consumi putin, dar degeaba, ca tot nimic nu e de facut. Ramane doar sa ii privesc pe altii, sa ii invidiez, sa ma multumesc cu ce am si sa ma reintorc la visele mele, care mereu ma intampina fericite.
Cu toate astea, mi s'a facut un dor nebun de zilele alea minunate de iarna. De caldura care te asteapta acasa, dupa ce ai pierdut o seara intreaga in scara blocului. Si ai mereu un zambet tamp pe fata, si chiar esti fericit, desi nu iti dai seama, decat acum.. cand stii ca zilele acelea tocmai ce au trecut. Si atunci iti vine sa te dai cu capul de pereti, sa tipi, sa plangi, sa te inchizi in tine.. dar degeaba.. nimic nu va mai fi la fel.. deja nu mai este..

degeaba.

Timpul te invie, tot el te omoara.

rece.gol.nimic.

Ma simteam si eu mai bine, de cand cu vacanta asta ca macar scapasem de monotonia aia imputita , gen trezeste'te, mananca, imbraca'te, mergi la scoala, vino de la scoala, mananca, stai pe net, culca'te. Groaznic. Numai cand imi aduc aminte ma i'a cu tremur.
Ei bine, am luat vacanta, recunosc pana acum vreo saptamana am avut ocupatie, un du'te -vino interesant, si multe alte lucruri de care acum imi amintesc cu placere. Zile foarte interesante..hhmm nu prea, dar am incercat sa profit de fiecare ocazie, si sa nu regret nimic din ce'a fost pana acum si asta sincer ma face sa ma simt mandra de mine.
Daaaaaarr, uite ca de cateva zile imi petrec timpul meu pretios de vara, intr'un maieu, si in niste boxeri in fata calculatorului, poate niste iesiri scurte seara si atat. Nimic altceva. Ma simt atat de lipsita de puteri din cauza asta, atat de lipsita de chef, de parca nimic nu ma mai entuziasmeaza, nu ma mai face sa ma simt cu adevarat bine si poate fericita. Si e enervant sa nu te mai bucuri de nimic, doar din cauza unei monotonii prostesti si a unor oameni care nu mereu sunt dispusi sa faca orice. ( n'ai cu cine ma, n'ai cu cine )
Si uite cum ajung din nou sa ma urasc si sa nu mai suport atitudinea pe care o am. Si cand spun ca am chef.. trebuie sa stau si sa inghit.. pentru ca.. pentru ca nimic.
Ma lasa rece totul.. si imi doresc sa dormi langa mine acum.. si sa ma faci sa zambesc numai privindu'ma.

leapsa

noroc ca i'am citit scrisurile lui Dede acum, ca sa vaz ca am primit o leapsa. Mi s'a parut draguta asa ca am sa raspund cu mare placere. Inca nu prea sunt hotarata de topul meu.. dar ar fi cam asa

1. Jason Mraz - I'm yours
2. USM -Respins
3. Patrice - Soulstorm
4 CTC - TV
5 Kazi Ploae - 13
6 The cat empire - rhyme and reason
7 The cat empire - days like these

leapsa nu merge la nicicun alt bleg:)

de ieri pana azi

De o ora ma tot fatai prin camera, cel mai mult urasc cand nu imi gasesc locul. Fi'rar! bine bine, ma dau batuta, ma asez din nou in blestematul asta de scaun, si imi las degetele sa mi se joace cu tastatura si mausu'. Ma las dusa de val, de niste dulci amintiri, niste melodii dragute care mi'au incantat urchile doua zile. Pe birou zace o punga de biscuiti si o sticla de apa plata, patul este nefacut, lumina aprinsa la baie, mi'e lene sa ma duc sa o sting, niste haine aruncate si cam atat.
Eu m'am trezit doar de cateva ore, si pentru prima oara in vara asta, am zambit cand am vazut seninul de afara.
Ieri a fost o zi draguta, am facut multe lucruri care mi le propusesem de mult, am mancat mult, am stat si mai mult, m'am simtit ca si sum plecasem undeva, nu aveam nevoie de nimeni, doar de muzica si aparatul de fotografiat. A fost o zi in care am visat mult. Chiar mi'a placut. O zi plina de oameni iubitori si amabili, telefoane in care se auzeau voci de care mi'era dor, oameni pasatori, si eu.
Azi.. uhhmm.. azi nu am avut chef mai de nimic, am fost nostalgica, am simtit lipsa familiei, ceea ce nu s'a mai intamplat de mult, mama mi'a fost prin preajma ceva vreme, am ras, am vorbit, ne'am amintit, iar am ras, ma simteam bine cu ea langa mine. Dar a trebuit sa plece, si iar am ramas singura, cu un mic regret.. Si de atunci.. am un dor nebun de copilul ce am fost, de oamenii care m'au invatat atatea, de lumea in care am trait atatia ani, de marea mea familie, care incepe sa fie din ce in ce mai mica si mai trista..
Dar nu'i nimic! Maine o sa pot iesi din casa. Cred ca nu o sa vreau. N'am mai stat de mult in casa asta, si simt ca zilele aici imi sunt numarate ( 3 ani ) si parca deja imi este dor de ea. Imi privesc camera si imi privesc viata. Sincer nu as da camera mea, pentru nimic in lume.

Mare sau capitala?

Inca o data Bucurestiul si'a spus cuvantul, inca o data Bucurestiul mi'a dovedit ca merita sa il respect. De ce? Paai.. hai sa iti spun.
Acum cateva luni m'am operat la ochi ( nu e cazul sa intru in amanunte, cum? dc? ) aici, in Constanta, cica de cel mai bun doctor oftalmolog din oras, am trecut prin chinuri groaznice, totul incepand de la asteptarea crunta a 2 ore pentru a intra in sala de operatii pana la taierea pe viu, ca nu a asteptat destul pentru ca anestezia sa isi faca efectul, nu mai spun de comportamentul mizerabil al asistentelor si multe altele. Nu trec multe saptamani de atunci, si problemele mele la pleoapa imi reapar, la rugamintile maica'mii am fost din nou la " doctorul " care m'a operat ca sa ma vada, ea bineinteles ca mi'a zis ca trebuie sa ma operez din nou, ceea ce nu mai vroiam in niciun fel, mai ales in chinurile alea.
Am lasat vremea sa treaca, infectia de la pleoape se dezvolta, asa ca am hotarat sa mergem la Bucuresti, marele Bucuresti in care toate problemele sunt dezvoltate. Acolo, la o clinica recomandata de cineva de aici, am dat peste o doamna doctor, draguta, simpatica, si peste niste asistente adorabile ( sincer, parca ajunsesei in alta lume) , unde mi s'a zis ca e bine sa tin un tratament si nu sa trec direct la cutit, zis si facut, timp de o luna am tinut un tratament, apoi am revenit la clinica facatoare de minuni, as zice, acolo.. ma asteptau o veste buna si una proasta.. cea buna? ca reusisem datorita tratamentului sa scap la un ochi de infectie, iar ce proasta? ca la celalalat va trebui sa ma operez. Mi'a cam inghetat sangele cand am auzit, dar am acceptat. Si pentru ca era doar un ochi, nu amandoi ca data trecuta, si pentru ca incepusem sa am incredere in acea doctora.
Si ia'ta'ma, pentru a 2a oara operata, iesind din sala de operatii zambind, bandajata, cu o mica durere, dar simtindu'ma perfect. Asistentele si ai mei, intampinandu'ma cu mult calm, si fara nicio bruscare, ba chiar si de un prichindel ce vroia sa stie daca mai am buba la ochi. Am uitat sa zic, ca doctorul a venit special ptr mine, caci stia ca nu putem veni oricand, si mai ales cand ea isi programeaza de obicei operatiile, la Bucuresti.
Inca o data mi s'a dovedit ca in Romania, gasesti oameni care vor sa te ajute, oameni care oricate probleme ar avea au puterea sa iti zambeasca si sa te incurajeze, chiar daca le esti un necunoscut, oameni in care poti sa ai incredere.
Merssii Bucuresti!

Nu imi place cand retraiesc momente ce nu as mai fi vrut sa le mai.. , dar e placut cand simti ce bine iti face un hag si un soptit la ureche " o sa fie bine, iti promit", parca frica dispare, si zambetul acela naiv imi reapare pe fata, imi schimba expresia si ma face sa ma simt mai bine ca dupa un "te iubesc" sincer si curat.
daa.. din nou operatie la ochi.. din nou frica aia nebuna de orice lucru marunt.
LASA de mine.

Diferenta dintre NOI si VOI

Chiar asa. Ce imi pasa mie ca voi, trendarilor v'ati plictisit de cluburile voastre, de minimalele voastre, si de dansul gainii. Sau ce imi pasa ca ati luat la rand toate cafe'urile, pub'urile si cluburile de fite, sau ca ati avut o gramada de event'uri in fiecare weekend, in timp ce eu trageam de "oamenii mei " sa iesim undeva, ce'mi pasa?! Mi se rupe, ca voi o noapte o sa v'o petreceti dansand dansul ploii in Gossip, in timp ce eu o sa privesc fericita marea, si o sa simt nisipul rece de Vama Veche, cu o bere in mana, si alaturi de oameni draguti si modesti. Imi provocati sila cand vad ca sunteti imbracati ca niste hausari cu acte in regula dar voi dati din buric pe Guta. Sincer, prin tot fake'ul asta prin care suntem cu totii nevoiti sa tracem, sa va privim, nu facem altceva decat sa dovedim ca idiotenia din Romania o sa atinga maximul.
Si pana la urma chiar nu imi pasa, ce o sa se intample cu voi, daca o sa rezistati valului, sau daca o sa fiti maturati (asa cum meritati), dar din moment ce VOI incepeti sa ne invadati localurile NOASTRE, care sunt mult mai putine ca ale voastre, dar din moment ce VOI aveti de gand sa va credeti tru, ptr ca ati fost in localurile NOASTRE, unde NOI chiar apreciem ce ni se ofera acolo, unde NOI avem momente placute, unde NOI ne'am gasit refugiul, veniti VOI peste NOI, si ne faceti sa renuntam la adunarile noastre dragute, si chiar pline de haz, numai de dragul sa nu va mai vedem cum distrugeti TOTUL, incepe sa imi pese de ce faceti VOI . Si din momentul asta, dragii mei oameni trendari, tru, cul, cocalari, emo, fake'uri si tot ce mai sunteti imi provocati SILA, si nu numai de voi, ci si de poporul nostru, de prostimea care ma inconjoara, de dobitocimea, si de egoismul din fiecare din noi.

Chiar nu e mai placut cand te bucuri ca te'ai intalnit cu cineva ( chiar daca pe acel cineva l'ai mai vazut si ieri) si primesti un hag si un zambet curat, chiar nu e mai placut cand stii ca esti inconjurat de prieteni, care au fiecare stilul lui, si ai alaturi de ei momente dragute, si in calculator un folder intreg de poze "strambe" facute cu ei?!
Poate chiar nu e mai placut..

Scrisoare catre nimeni

Mereu ai spus sa am incredere in visele mele, dar tu niciodata nu mi'ai aratat cum e sa visez. Mi'ai mai spus sa nu imi las copilul din mine sa nu adoarma, dar cum sa il trezesc, sau de unde stiu ca e acolo? Mi'ai spus si ca o sa fie bine, dar cum e binele? SI acum pleci.. si inca nu m'ai lamurit de ce sa cred in povesti. Pleci! Mi'ai promis ca o sa dormim pe un camp, si o sa imi arati stelele. LASULE! ai plecat fara sa ma inveti nimic! Nici macar cum sa iubesc. Ai plecat! Si ai luat cu tine, tot ce .. ce era mai bun din mine!
Trebuia sa zburam. Sa fim viteji. Sa luptam cu raul. Sa castigam. Trebuia noi sa rupem lantul. Noi sa aratam ce inseamna sa fii fericit in permanenta. Asa ai spus. Ca o sa ma tii de mana cand o sa alergam. Si ca vom invata oamenii sa se imbratiseze. Ai uitat sa lupti. M'ai lasat sa spun povestea noastra. M'ai lasat singura. M'ai lasat sa dezamgesc, sa urasc, sa fiu inconjurata de oameni tristi, de niste idioti, care nu stiu altceva decat sa munceasca, ei nu au stiut ce inseamna sa iubesti si sa visezi frumos, ei trebuie invatati, dar tu ai plecat.. si m'ai lasat cu ei. Ei m'au golit.. si doar marea ma mai ajuta sa supravietuiesc, ea imi da doza zilnica de drog, ba chiar si o parte din ce oamenii aia rau si lipsiti de suflet mi'au luat.
Tin minte ca mai de mult imi spuneai sa imi spal sufletul in mare, si ca dupa aceea o sa fie curat si impacat, dar nu, nu a fost asa. Si el e mai murdar ca o carpa folosita de un batran.
Unde esti? Unde naiba esti? vino te rog la mal si hai sa mai tipam odata spre orizont. hai.. mai tine'ma o data de mana si spune'mi ca tu de aici fara mine nu pleci. sa mai imbratisam o data cerul si sa pasim incet pe nisipul racit de o ploaie frumoasa de vara. hai. vino inapoi.

hai invata'ma cum e mai bine. invata'ma despre bine.