De fapt.. niciodata nu am iubit vara, mereu mi s'a parut ceva groaznic si plin de transpiratie, de fapt, vara mi'e draga doar ptr ca e ditamai vacanta, la care visez de cum incepe scoala. Nici plaja nu am iubit'o vreodata, doar ca a reusit si ea sa imi fie draga prin mirosul ei adorabil, nici macar marea nu mi'e iubita, si de accea mi'as fi dorit sa stau in alt oras, departe de ea, poate ca asa s'ar fi simtit mai dorita, sau poate ca i'as fi simtit mai mult lipsa. De fapt si de drept nici orasul nu e extraordinar, ba chiar deprimant, atunci cand nu ai unde sa mergi, sau cand vezi pretutindeni un grupulet de cocalari fericiti ca au maneaua cu ei, sau niste batranei ce au iesit la plimbarica de seara.
Oau. Privesc pe acelasi geam, unde in primavara imi bucuram privirea, si imi lasam visele sa zburde, si ghci ce vad? (hai ca nu'i greu) eei.. nu vad nimic! e pustiu. mai pustiu decat atunci cand o ploaia de vara baga copii din fata blocului in casa, daa.. si e mai trist ca o depresie de a mea..

Ce spuneai ? Ca e vara? serios? ma faci sa rad!
Inceteaza! Nu imi mai sopti asta la ureche, si nu imi mai spune ca nisipul frige, asta ma face sa ma gandesc la toamna.

cand deja nu mai este la fel

Dragul meu,

Nu am vrut sa te trezesc, asa ca ti'am scris randurile astea. Vroiam sa iti zic ca sosetele tale sunt in sertarul din dulap acum, iar tricourile ti le'am pus in locul tricourilor mele si ca ti'am luat tricoul care este preferatul meu, spre sa nu te superi, dar atunci cand o sa imi lipsesti, el ma va lua in brate.
In rest.. nimic interesant, doar ca plec, nu stiu unde, dar firea mea mult prea libertina si rebela pentru tine, s'a hotarat sa plece, o sa iti mai scriu de acolo de unde o sa fiu, si poate o sa iti mai fac si o vizita, dar nimic nu este sigur.
Daca o sa iti lipsesc, nu'i nimic, o sa treaca repede, gandeste'te ca acum nu o sa mai fiu acolo sa tip sau sa vreau mereu sa ma imbratisezi, nu o sa mai fiu sa ma ghemiuesc langa tine, si nici tu nu o mai ai pe cine sa strangi de falci si sa intrebi " tu cand o sa cresti, piciule? ".
O sa te rog sa nu arunci desenele care le'am lasat pe birou, poate intr'o zi o sa vin sa le i'au si cheile de la casa ti le las tie, poate altcineva o sa aiba nevoie de ele.
Eu te'am lasat. Iti promit ca o sa ne fie cat se poate de bine.

P.S ti'am lasat pe noptiera bratara care ti'am luat'o din vama si care o purtam eu.

Cu drag, al tau pici.

Dorinte

E vineri.

E vineri, si caldura ma innebuneste, eu incerc sa imi iasa niste poze, dar nu, de cand a venit vara ideile au plecat si ele in vacanta.
Racoarea din camera este din ce in ce mai placuta, imi mai aprind o tigara si privesc dincolo de geam, dincolo de peisajul gri, care ma intampina in fiecare dimineata, dincolo de lumea care misuna ca niste furnici, incerc sa imi inchipui cum o sa fie atunci cand o sa plec de aici, cand o sa ajung sa fiu singura prin atatia necunoscuti, cum o sa fie maine? unde o sa fiu? cine o sa fiu? neah.. atatea intrebari imi dau dureri de cap, mai bine las totul sa curga de la sine. Imi mut privirea spre lucrurile aruncate prin camera, Doamne ce dezordonata pot fi, dupa ce imi termin tigara, o sa fac ordine, sau nu..
Nu stiu cum, dar imi aduc aminte de tine, aah tu, ala care m-ai nenorocit pe viata, si care iti mai faci aparitia din cand in cand, cu cate o ranjeala care inca o ador, dupa atata timp, brusc mi se face un dor nebun de tine, si imi doresc ca pielea mea sa se imbate cu parfumul tau, dar neah, telefonul e prea departe, si tu precis dormi la ora asta. De cand mi'am adus aminte de tine, un zambet prostesc, mi s'a afisat pe mutra, si nu vrea, draga sa plece.
Imi pun melodia care mi-ai trimis-o tu pe la inceputurile noastre, atunci nu mi'a placut, dar acum incepe sa imi placa pana si asta. Drog ce poti fi!!
Acchh.. ti'am gasit tricoul, prin maldarul meu de rufe, haha, al meu esti.
Fac un dus, si tu tricoule o sa imi tii companie in dupa amiaza asta!

Hai sa vedem..

Mult stres, multe vorbe aiurea, multe gesticulatii, multe ganduri, multi nervi, mult ras, multi prieteni, multe amintiri, mult zgomot, multe usi trantite, multe note proaste, multe absente, multe chiuluri, multe planuri de vancata, multe imbrtisari, multe plecari, multe renuntari, multe despartiri, multe iubiri, multe priviri aruncate pe ascuns, multe ganduri, multe simpatii, multe antipatii, multi oameni, multe moduri de viata, multe regrete, multe chefuri, multe decizii, multe sperante, multe certuri, multe limite impuse, multe incalacri de reguli, multe inceputuri, multe, multe multe..

Asta-i tot?
neah.. nici pe deaprte..asta e doar clasa a9a, doar un inceput de viata de liceu.
Acum stau si ma gandesc, eu ce am sa ma fac, e vacanta de vara, iar nici macar nu simt, de fapt.. nici nu ma incalzeste cu ceva, doar ca soarele fierbinte ma face sa fiu bronzata ca un tractorist, si ma face sa fiu nevoita sa port ochelari de soare, si sa gafai in autobuz de atata caldura si atat.

Mai bine imi vad de treaba.. ma asez cuminte in fotoliul meu preferat cu o carte buna in brate, si am sa astept ziua de maine, de poimaine.. sau cine stie..

Dupa rau vine bine?

Mda.
Sictirul meu creste creste creste, pana o sa explodeze, si atunci ce o sa ma fac?
Ma uit la tine, dar nici macar zambetul tau nu ma face sa ma simt mai bine. Planurile de vacanta zac, undeva, aruncate pe o hartie bine mototolita. Iar eu, privesc totul cu susu' in jos, de undeva de pe marginea patului.
da.. e frumos afara, si copacii infloriti parca imi fac semn sa ma misc imediat din camera asta nearisita si plina de haine si hartogaorii, afara. Neah. Mai bine lasa..
Imi privesc shuzii, hainele, si ghiozadanul, parca si astia au obosit de atata purtat, parca ma roaga sa ii las acolo unde sunt, si ii ascult.
Mi-e lene sa te rog frumos sa ma lasi, mi-e lene sa iti explic ca nu te vreau azi, mi-e lene sa va mai zambesc fals, si sa va privesc ca si cum totul ar fi perfect, nu mai vreau sa va simt respiratia, si mirosul vostru, de oameni atotputernici.
Nici macar, bunul meu prieten, aparatul de fotografiat, nu vrea sa ma faca sa ma simt mai bine, sau sa imi ridice putin entuziasmul, neah.. si el zace, undeva, aruncat pe birou, dar ce imi pasa?!

Eu o sa raman tot aici, la margine de pat.. sa privesc lumea cu susu' in jos, imi place, e bine asa, sa fiu eu cu mine.. si o camera plina de vise.

ea..si marea.

Isi arunca geanta cu cateva haine puse in graba, se aseaza pe nisipul inca ud, isi aprinde o tigara, si ofteaza.. e numai ea si marea, nimeni altcineva, nimeni care sa ii faca rau, nimeni care sa ii dea emotii, care sa o faca sa planga sau sa zambeasca. Trage insetata din tigara, dar parca nici ea nu reuseste sa o multumeasca, marea nu mai poate face nimic, nici macar sa o aline, razele soarelui care i'au ars pielea, si au facut'o sa miroasa a tot ce a visat pana acum, se retrag incet, incet.
Ea.. este dezorientata, isi cere iertare ca a uitat sa iubeasca, si incearca sa viseze inca o data tot ce a visat in bratele lui. Incearca sa se mai adapaosteasca .. asa cum o adaposteau buzele lui, trupul ei se cere imbratisat, iar copilul din ea, se zbate, vrea sa evadeze, vrea sa alerge pe nisip, sa simta cu marea il i'a in brate, si il ajuta sa fuga..

dar.. ea zambeste.. zambeste si isi spune " uite'te aici unde te-ai visat o iarna intreaga" dar mai rece, si mai trista ca doua ierni.
o alta tigara urmeaza sa fie aprinsa.. un alt gand urmeaza sa fie stins.

Noi doi si marea? nu.. doar ea si marea.