TE URASC!.. sau poate nu..

Te zaresc.! cu ura in mine, cu dorinta de a schimba ceva la tine, cu lacrimi in ochi 'mi doresc sa vin la tine si sa'ti spun cat de mult te dispretuiesc si cat de mult te'am iubit. Dar stiu.. stiu ca si de data asta o sa trec pe langa tine si o sa'ti zic doar un firav si nepasator "salut!" ca si cum tu n'ai exista pentru mine, ca si cum tu n'ai facut parte din mine atat timp. Dar totusi de ce te mai iubesc? Si voi.. voi de ce mereu trebuie sa'mi vorbiti de el? De ce imi aduceti mereu aminte de el? Chiar nu va pasa de ce simt eu?! Hmm.. da.. din nou mi se ruleaza in minte filemul nostru, din nou vreau sa te iau in brate si sa'ti zic ca imi pare rau, sau... de as putea sa dau timpul inapoi.
De ce tie nu'ti pasa si mie da? De ce tu nu ma mai iubesti? de ce? e atat de simplu incat am ajuns sa ma contrazic singura..

Si voi.. si pe voi vreau sa va urasc! Caci nu meritati.. sa va iubesc!
Mie imi pasa de el, si de voi, stiu.. stiu ca voua nu va pasa de mine, si poate ca v'ar fi mai bine sa plec, poate ca si mie o sa'mi fie mai bine fara voi, fara el.. dar daca destinul m'a lasat aici, daca el nu vrea sa ma lase sa plec? ce mai pot face eu? Spune'mi tu .. ca tot te crezi mai destept ca mine!
Si tu .. dragule, iti promit ca intr'o zi o sa te urasc si o sa vin si o sa ti'o spun in fata, poate ca pe tine te va durea fix undeva, da' crede'ma dragule.. ca pe mine nici acolo nu ma va durea!
Aaaacchh.. indrazneam sa uit de voi.. voi "prietenii " mei dragi .. care ma faceti in momentul de fata sa va trantesc un zambet ironic, caci pur si simplu cretinitatea voastra ma face sa zambesc. Pe voi ar trebui sa va urasc de mult.. dar nu.. inca nu e timpul vostru. Va mai las sa luptati cu mine!

Inchei aici..
Cu bine iubitilor!

O zi de sfarsit de noiembrie

Azi am indraznit sa ma trezesc cu juma' de ora mai tarziu decat de obicei, si mi'am permis sa mai si lenevesc putin. Si totusi buimacita dupa o ora de leneveala crunta am reusit sa ma ridic din pat, mi'am tarat picioarele pana la baie.. acolo m'am privit in oglinda intr'un sictir de nedescris, cu chiu cu vai am reusit sa ma spal pe fata si pe dinti, apoi la fel de amorita m'am tarat pana in bucatarie, nici de mestecat n'aveam chef asa ca am decis ca un suc de fructe 'mi este de ajuns. La fel de sictirita si pe jumate adormita am ajuns la calculator pe care l'am deschis cu piciorul ca de obicei, am intrat pe mess, acolo nimic interesant, doar niste oameni tristi care ba faceau teme, ba se imbracau, ba trimiteau massuri.. si uite asa ajunsesem sa ma holbez la monitor de'mi venea sa'l scuip.
Incet incet.. a sosit si momentu' plecarii la liceu.. marele moment al zilei! Cu ghiozadanu' in spinare si cu lenea tinandu'se scai dupa mine am iesit din bloc si am mers pe drumul pe care l'am facut de milioane de ori pana acum. In autobuz niste fete.. de'ti veneai sa'ti iei lumea in cap, am dat chiar si de niste fete care m'au atras prin felul lor de a vorbi si felul in care erau imbracate ( cocalarele la ele acasa ) . Am avut norocul sa dau si peste Tali in 5 cu care mi'am impartasit restul drumului spre scoala.
Ajunsa si la liceu, am fost nevoita sa incep si orele, sa dau si doua lucrari, sa ma si enervez, sa si rad, sa ma si cert, sa ma si bat cu cartile cu Razvan si multe alte chestii care deja sunt obisnuite in viata mea de CNMB'ista.
Poate ca ziua asta a fost cea mai putin spectaculoasa din toate zilele de noiembrie.. si am tinut sa o descriu pe blog.. de ce? nu stiu! Dar toata ziua am visat la momentul cand o sa ajung acasa jumate inghetata, o sa'mi arunc ghiozdanul, poate o sa si infulec ceva, daca am dispozitia necesara poate sa'i si povestesc mamei ce'am facut azi la scoala.. s'apoi sa deschid caluclatoru si sa scriu aici ziua mea de azi!
Incep sa'mi fac griji pentru ziua de maine, sper sa fie mai bine ca azi.. avand in vedere ca nici nu facem ore.



In sfarsit am scapat de toamna. Gata cu zilele pline de depresie! Oficial a venit iiaarrnaaa, adica ma rog ar mai fi o zi, dar ce mai conteaza?!
As vrea sa fie toata lumea fericita, sau cel putin macar cei care'mi sunt mai apropiati!


= si altele =
- mi'e dor de Soseata, inca o saptamana :-< .
- am chef sa merg in club.
- maine se pare ca merg la patinuuarr!! yyyeee!!!
- vreau in brate! Oh.. please give me a hug! >:D<
- si cred ca atat.

Hai sa traiti!

ZuZu
-

Candva.. am fost cu totii fericiti..

Ieri mi'a s'a intaplmplat ceva aboslut superb! M'am intalnit in autobuz cu aporximtativi toti colegii de generala, sau cel putin cu cei cu care ma integ foarte bine si nu i'am mai vazut de ceva timp. Era atat de bine sa fii din nou in familie. Sa razi cu ei, sa te joci cu ei, sa nu'ti pese de ce zic ceilalti, sa nu'ti pese ca faci prea multa galagie. Era un sentiment pe care nu cred ca'l pot descrie. Era ca si cum m'am intors in timp.. Ce bine era! Dar bucuria noastra nu a fost de lunga durata, ca na! trebuie sa existe si idioti pe lumea asta, care nu vor si gata sa lase lumea sa traiasca in pace.

Aseara.. chiar daca trebuia sa invat la bio ca azi am dat teza, am stat si am depanat amintiri de una singura cu nenorocitu' ala de caiet de biologie in brate. Mi'am adus aminte ce bine era sa ajung mereu la scoala si acolo Gigelu sa vina mereu cu propuneri gen hai sa plecam de la ora asta, hai sa facem nu stiu ce. Cum in fiecare zi aveam batai cu carti si caiete cu Monica(alias Carnatu' ) , cum chiuleam toata clasa, apoi incepeam sa ne certam ca de ce n'am ramas la scoala, cum desenam caricaturile profilor in ora de tehno, cum " divortam" de Gigel apoi veneam si o luam in brate si o tachinam, cum ma certam cu Alex in fiecare pauza, cum ma bufnea rasu' in timpul orelor si apoi incepea si Gigel sa rada, cum ma ciondaneam cu profa de chimie, ba chiar mi'e dor si de morala dirigai, chiar si de moaca de cocalara grasa a porfei de muzica, de femeile de servici care mereu le faceam viata grea numai zic, sau de cantecele fredonate de mine si Monica, gen " si mi'e dor de sughitu' tau sughitu' tau" , de planurile facute cu Gigel, de enutziasmul meu ca vine ziua mea si invitam juma' de clasa, chiar si de baia care avea mereu oglinda jegoasa si mirosea ingrozitor. Mi'e dor de Robi, care mereu ma astepta dupa ore si ne certam din tot felul de prostii, gen nu i'am dat o bratara sau ca nu mi'a inapoiat ce stiu eu ce lucru si de discutiile interminabile cu el pe net. Doamne.. ce fericiti eram cu totii p'atunci, si nici macar nu bagam de seama asta. Si ma intreb daca vom mai fii la fel de fericiti vreodata, ma intreb daca voi mai simti vreodata ce am simtit in anii de generala.
Acolo, unde s'au intamplat atatea!
Nu.. sunt sigura ca orice am face nimic din tot ce am facut sau ce ni s'a intamplat nu se va mai repeta. Am ramas doar cu amintirile, cu zambetul amar, cu dorul care o sa fie vesnic. Oricat ne'am zbate, oricat am plange nu vom mai aduce niciodata vremurile bune inapoi, si zic asta cu parere de rau.. pentru ca asa fericita ca atunci, pentru ca prietenii pe care i'am cunoscut atunci, pentru ce momentele traite atunci vor fi de neuitat, si poate ca intr'adevar as da orice ca macar odata sa ma reintorc in timp si sa mai simt macar odata ce am simtit atunci.. atunci cand eram atat de fericita, si voi pun pariu ca erati la fel. Dar ce fraieri eram.. pentru ca n'am stiut sa profitam de momentele alea..

Si termin aici cu sentimentalismele.. va las in urma si'mi vad de drum.. poate ca si urmatorii ani vor fi destul de buni, poate si mai buni, poate si acum sunt fericita desi eu nu simt tocmai asta..
Dar.. o sa'mi continui drumul, si o sa vad ce se va intampla, si voua.. hhmmm.. voua .. nu va pot zice decat Ramas Bun dragii mei.. o sa'mi lipsiti mereu!

= si altele =
- am scapat de teza de la bio..phhhiuu!!!
- mai sunt 11 zile pana la ziua mea!
- maine am control la ochi, sper sa'mi zica de bine..
- azi am mai vazut un mos dormind in 5 , de'a dreptu' ooaauu, cred ca o sa devina si asta o moda, o sa devina super funky sa nu mai dormi acasa si prin autobuze :>
- vineri e ziua liceului,... yyeeee nu facem ore!!

hai gata!
ZuZu!
fara huge azi! >:P

Viata e nedreapta!

De ce trebuie sa platim noi pentru greselile altora? De ce nu ne anunta nimeni atunci cant totul se sfarseste? De ce Dumnezeu ii i'a la el pe cei care mai vor sa mai stea printre cei vii ? De ce ?! Sunt furioasa! Furioasa pe voi, pe mine , pe Dumnezeu! Privim nepasatori stirile unde se anunta atatea tragedii, atatia morti, privim nepasatori in fata atator accidente, atator sinucideri si nu spunem decat " Dumnezeu sa'l ierte! " si apoi ne vedem de drumul nostru. Dar nu ne gandim ca noi am fi putut fi acolo, ca noua ni s'ar fi putut intampla asta!
De ce atunci cand trecem pe langa un cersetor, ne facem ca nu'l vedem? Pentru ca nu ne pasa! Dar noi vrem sa avem confort, vrem sa avem o tara mai buna, cum o sa reusim daca noi continuam sa fim nepasatori?
Aseara s'a stins din viata, un baiat, avea 16 ani, daa! 16 ani! a murit din cauza vitezei. Dar .. nu asta ar fi problema caci majoritatea merg cu viteza si nu patesc nimic, si fac asta de o viata intreaga si acum se afla la o varsta destul de inaintata si nu au nici pe naiba. Dar el! El care avea numai 16 ani si care mai avea o gramada de trait, de visat! S'a dus.. s'a dus.. si ce daca s'a dus nu? Toti scriu la statusuri condoleante si vai nu stiu ce, si cu ce te'a incalzit daca ai scris, caci tie nici macar nu'ti pasa si nici nu o sa'i duci lipsa. La ce mai e bun sa fii politicos acum? La ce mai e bun?
Si fiecare poveste din asta ar trebui sa ne puna pe ganduri, mai ales pe noi.. adolescentii care cum dam de greu " vrem sa murim " , noi .. cei care nu zambim la timp, noi cei care ne irosim timpul pe ce stiu eu ce alte prostii, noi cei care nu stim sa iertam!
Ganditi'va ca va veni o zi cand totul se va sfarsi, si pentru asta traiti fiecare moment! Dupa cum vedeti.. viata e atat de nedreapta!

Si inchei aici! Si da.. RIP Edy, chiar daca nu'l stiu foarte bine, nu merita sa 'si incheie drumul atat de repede!
De simtit nu ma simt prea bine, desi incerc din rasputeri sa'mi recapat buna dispozitie.
ZuZu

se poate numi si altfel?

Oook! nu.. de data asta nu o sa mai ma plang de venirea weekendului, cum obinuiesc sa o fac in fiecare vineri seara. Am de gand sa fac altceva! Dar ce? nimic, ar fi o solutie, sau poate nu..
Azi am simtit ca ceva a fost dierit fata de toate zilele, chit ca am mers tot pe acelasi drum care ma duce la liceu, chiat ca acolo am gasit aceleasi fete. Aveam senzatia ca tot ce se petrece e ceva nou pentru mine, uuafff, incep sa fiu din ce in ce mai ciudata stiu. Ma gandesc ca si felul in care m'am simit azi a cauzat si felul in care m'am trezit, fara chinuri si cu un zambet prostesc pe buze, ma simteam de parca am reinviat, adrenalina dansa in mine, iar eu odata cu ea. Nimeni si nimic nu avea sa'mi strice aceasta minunata zi de noimebrie.
La liceu nu s'a intamplat nimic interesant ca de obicei, doar ca i'am innebunit pe toti cu creionul meu care are un puf roz, foarte secsi!
La intoarcere am vazut un accident, un nene care avea creirii intinsi pe jos, oameni nepasatori de ceea ce s'a intamplat, desi eu am ramas putin pe ganduri, si pot sa zic ca m'am si speriat putin..
Acasa.. mi'am dat seama de un lucru de care si acum sunt mirata si anume ce inseamna sa te obisnuiesti sa ai mereu cu cine vorbi. Nu.. nu e vorba de ai mei, ci de Soseata care azi e la un majorat, si pe mine m'a lasat de izbeliste pe net, m'a lasat sa'mi omor neuronii cu voi, astia care va saturati in fiecare zi, sau care niciodata nu aveti chef, voi astia, cu care nu poate omu' nici glumi ca deja gata am pus botu', daaa Soseata m'ai obisnuit prost!! M'ai obisnuit sa fiu mereu binedispusa indiferent de starea pe care o am, da' cu cine fraateee? Si cu ocazia asta s'a dus si energia si fericirea mea pe ziua de azi.

Tot astept sa vad Soseata is now online, desi sunt constienta ca in seara asta nu o sa se intample asta, si ma gandesc daca in seara asta sunt in halu' asta, ce o sa fac 2 saptamani? 2 sapatammmaanii, omg!!! probabil ca o sa ma vedeti ca un morcov din ala ofilit.

S'a deschis patinuaru' , as vrea sa merg in weekend dar precis o sa fie full.
Vreau ca toata lumea sa fie fericita si iubita! Oare o sa se intample asta vreodata?
Mi'as dori sa nu'mi mai pese de nimeni si nimic, doar eu sa contez, dar stiu ca asta nu o sa fie posibil oricat m'as chinui..
Aaahh, as mai vrea sa sa.. nu'mi mai fie dor de nimeni, mi'as dori sa va uit pe toti care ati facut parte din viata mea, ba chiar din mine..
Vreau.. sa'mi schimb freza sau nu stiu, neah mai bine tac!
Va las !
ZuZu

inca ma mai gandesc la un titlu!

Am ajuns sa cred ca nu stiu cine sunt, ca de fapt nici macar ce vreau sa fac din viata mea nu stiu, ma simt atat de confuza, atat de nedumerita, ma simt de parca acum as fi cazut din alta lume, nu stiu cine sunt ei, ei care se pare ca ma iubesc si ca vor sa 'mi fie bine, dar eu.. eu nu stiu cine sunt. Nu stiu ce caut aici, pur si simplu nu stiu ce caut in viata mea!

Simt ca vreau ceva, dar nu stiu ce si asta ma scoate din sarite! Mi'as dori sa fiu altfel, sa fiu mai ambitioasa, sa am curaj sa visez mai mult decat imi este permis, sa stiu ce vreau sa ajung, sa nu'mi mai fie lene, sa'mi pot indeplini dorintele, vreau sa ma simt mandra de mine, numai vreau sa gandesc ca eu sunt ultimul om, de ce mi se pare ca eu sunt proasta si voi desteptii? Am ajuns sa crec ca poate asa si e, si totusi ceva ma scoate din sarite, ceva ma face sa ma simt dezamagita de mine!

In momentul de fata sunt multe lucruri pe care nu le inteleg, de pilda, un prieten foarte bun atunci cand isi gaseste un alt grup de prieteni de ce pe tine numai trebuie sa te bage in seama?! hhmm.. m'as bucura daca cineva mi'ar explica situatia mai pe intelesul meu, dupa cum am zis , am ajuns la concluzia ca sunt prea proasta pentru lumea asta!
Alt lucru de care nu prea m'am prins ar fi ca, atunci cand se presupune ca mama ta este cel mai bun prieten al tau, sau cel putin asa se considera ea, si tu, ca copil, te iei ca idiotu' dupa ce spune ea, si te apuci sa'ti mai versi nervii, sau sa spui un mic secret de'al tau, ea trebuie sa spuna la tot neamu'! Si cica sa mai ai incredere in familie 8-| ..

Astept cu nerabdare sa treaca si luna noiembrie! Cred ca in momentul de fata singurul motiv pentru care mai traiesc este ziua mea, desi incep sa cred ca si atunci o sa fie o mare porcarie! De Craciun numai zic, pentru ca perioada mea preferata din an e pe cale sa devina una pe care o urasc, din cauza alor mei, care tot trag de mine sa mergem in Germania, dar nu vreau si ei bineinteles ca nu concep cum eu nu vreau sa plec de acasa! Eh asa bine! De Craciunul asta ma visez la munte, sau acasa impreuna cu Tali.

Aseara am primit o veste destul de proasta.. peste 2 saptamani pleaca Soseata in Italia timp tot de 2 saptamani, si e posibil ca de ziua mea sa nu fie acasa, nu ca asta ar fi paguba, dar cred ca saptamanile alea or sa treaca groaznic de greu, el fiind singurul care ma face sa ma simt atat de bine prin simpla lui prezenta! Daaa.. o sa'mi fie dor de tine! :-<

Astazi am reusit in sfarsit sa mananc pufuleti, aveam pofta asta in gat cred ca de vreo saptamana!
Abia astept sa vina weekendul, nu ca m'as fi saturat de scoala, ca na azi am mai trecut si eu pe la liceu dupa o saptamana de stat acasa, bine mersi!
Pe 6 decembrie se zvoneste ca ar fi Balul Balurilor in Wish, eh! asta ne mai lipsea! Desi nu cred ca o sa fac prezanta acolo, mai bine astept sa inceapa Balul Fulgilor de nea, si da Doamne sa numai fie balul nostru in aceeasi zi cu a celor de la Eminescu! app de Eminescu, azi in autobuz m'am simtit mandra ptr prima oara ca sunt la CNMB, si voi, fetele CNMB'iste sunteti " giugiuc " pe langa altele, nu ca as vrea sa jignesc pe cineva, si nici nu's eu aia care sa se dea mare cu liceu ei. Si totusi daca va credeti niste boboace fitoase nu cred necesar plescairea gumei, si sa faci pe miorlaita in gura mare de sa te auda si soferu' din autobuz ce le povestesti tu " gagicilor tale" , asa ca o bulina neagra pentru CNME la chestia asta :D .

Si cred ca asta e tot pe ziua de azi!
hhuuggeee!!!
ZuZu

evadare..

S'a trecut si weekendu' .. s'a venit si luni. Azi am fost doar 2 ore la scoala, ca na am scutire si ma respect:)) . Bineinteles ca am crapat de plictiseala pana pe la 4 fara ceva cand a venit momentul mult asteptat de a pleca la liceu si nemai suportand statu' in casa m'am hotarat sa plec mai devreme, sa ma preagatesc atat fizic cat si psihic de 2 ore de liceu. Asa ca.. cu ghiozadanu' in spate, bine infofolita si cu castile in urechi am pornit spre liceu. Am coborat cu o statie inainte si am luat'o usor pe jos, eram atat de uimita de parca tot ce vedeam acum n'am mai vazut vreodata, de parca nu in fiecare zi strabat drumu' ala, dar poate ca in acele zilesunt mult prea grabita sa ajung la scoala, nici nu'mi da prin cap sa ridic privirea si sa ma uit la tot ce ma inconjoara, prefer sa privesc mutrele oamenilor care trec pe langa mine si sa ma enervez si sa'mi pun aceeasi intrebare care a inceput deja sa ma sacaie " De ce trebuie sa existe oameni posomorati?" . Eh de data asta, nu m'am mai grabit si nici n'am mai privit oamenii, ci m'am uitat la cladiri, la masini, la cer, la natura, la anunturile de pe stalpi, la cainii maidanezi, la verdeata din parc, la cozile imense de la nu stiu ce cladire.. la tot ce nu am mai privit pana acum. Aveam sentimentul ca am iesit in sfarsit din rutina, ca am evadat din propia lume, simteam ca prind aripi, ca pot atinge cerul. Ma simteam libera! Imi venea sa o iau la fuga, dar m'am stapanit, si am continuat sa merg, sa'mi vad de drumul meu. Am incercar sa'mi amintesc cum eram anul trecut tot in perioada asta, dar nu prea am reusit, apoi mi'am amintit de iarna trecuta, de prietenii pe care nu i'am mai vazut de mult, de momentele care mi'au starnit rasul, daa.. poate ca daca te uitai la mine cu atentia, poata ca daca ma urmareai ai fi zis ca tocamai ce am scapat de la spitalul 9, dar nici ca'mi pasa ce ai fi crezut, nimeni si nimic nu'mi putea srica dispozitia in care ma aflam.
Imi doream sa sun un prieten vechi, nu conta care din ei, si sa'i spun ca nu l'am uitat si ca m'am gandit la el, dar n'am facut'o .. nu stiu de ce... simteam ca revin la normal, ma simteam din nou presata de timp, si m'au cuprins niste emotii inexplicabile, incet incet ma apropiam de liceu.
Si ia'ta'ma in fata marii cladiri a CNMB"ului, l'am privit, de parca nu 'l mai vazusem de ceva timp, si.. si am intrat, primele fete cunoscute au fost ale lui Mircea si Ana care erau de serviciu la secretariat, apoi am intrat in curtea liceului, si m'am intalnit cu cativa colegi care au fost foarte uimiti sa ma vada, dupa cateva vorbe schimbate , am intrat la ore, totul mi se parea ciudat, atunci mi'am dat seama ca chiar mi'a fost dor de liceu, mi'a fost dor de fetele de care eram satula, mi'a fost dor de clasa noastra, de banca in care stau, chit ca urasc locul in care m'am asezat, acum imi placea, era ciudat.
Si acum s'a nascut o noua intrebare... asta o fi sentimentul libertatii, evadarii din rutina? Si daca asta ar fi.. sa tot fii liber, sa tot simti tot ce am simtit azi!
Si am descoperit ce vreau.. vreau sa vad multa fericireeee si multa iuubirree, numai vreau sa vad lume posomorata, m'am saturat de voi!! Da.. de voi astia suparatii! Viata e atat de frumoasa ca sa stai mereu cu botu' pus, trezirea guys ( vb lu' profa de engleza) , inteleg ca sunt si momente in care nu te simti in stare sa zambesti sau pur si simplu nu ai dispozitia necesara, se mai intampla, dar incep sa observ ca la voi se intampla destul de des, si asta incepe sa fie grav. Si acum vorbesc de noi, astia de'o schioapa, care inca nu suntem suficient de maturi, si nu avem atatea probleme ca un adult, so haideti sa ne bucuram de viata cat mai avem timp, ca suparati si cu lacrimi in ochi, o sa tot fim. Si in plus de ce sa na uram? Pentru ca ala are o bluza mai misto ca a mea? Sau pentru ca ala are nu stiu cate gagici si pe mine nu ma baga nimeni in seama? Fratiiloorr.. pana la urma suntem egali ( exceptand manelarii, p'aia nu o sa'i iau niciodata in calcul) si daca nu noi sa fim fericiti atunci cine? So .. eu propun sa lasam orice moda la o parte si sa incercam sa zambim cat mai mult posibil!
SI am incheiat si subiectul asta!
Altceva ce ar mai fi.. aahh , vechea si vesnica mea problema MANELARII, of of mai mai, ca nu ne'ar ajunge ca mai au putin si domina lumea, acum ne polueaza si fonic, si hai ca trece pe strada pe langa tine, mai treaca mearga, dar cand dau drumu' la ransita lor de nu stiu cate sute de mii de euro intr'un mijloc de transport si incepe sa cante Salam si Guta fara numar fara numar, deja iti vine sa'ti iei lumea in cap, si pe bune daca nu ajungi sa preferi sa mergi si la -20 de grade pe jos, decat sa te urci intr'un mijloc de transport in care se afla aceste chestii ( nici nu stiu cum sa'i numesc) . bbuuunn.. am terminat si cu asta!
Altceva .. ma bucur ca in sfarsit ma inteleg bine cu prietenii mei, si profitand de asta vreau sa le spun ca sunt cei mai adorabil pinguini pe care ii cunosc! hhuuguuriii !!!
Si'n rest mai nimic.. aahh.. maine se pare ca din nou stau acasa, ca inca ma dor ochii, si poate o sa ma duc cu Soseata sa se tunde, ca de cand se chinuie saracu..
Azi i s'a facut mila piticului de gradina si mi'a pus un amarat de 6 in catalog, dupa ce am luat 3 in lucrarea de la algebra si un 4 in creion. Sa traiti dom' profesor!
Si se pare ca in sfarsit am terminat! Sau nu.. azi mi''am dat seama ca eo cu Tali suntem mai rau decat niste babe care stau la barfa! :))
Si se pare ca de data asta chiar am terminat!
hai bafta!!
huuguurii si multa fericire!
ZuZu !

Nevazator, pentru o zi!

Suna telefonul. Ma trezesc putin speriata nestiind ce se intampla, raspund, o voce cunoscuta ma intreaba ce fac? , incerc in buimaceala mea sa'mi dau seama cu cine vorbesc, cu chiu cu vai reusesc, nu prea am inteles ce vrea, stiu doar ca a zis sa nu'mi fie fica si ca totul o sa fie bine! O sa fie bine? Sunt bine! Ce zi e? .. E JOI! nu, nu m'am trezit ca de obicei la 10.30 si nu m'am dus la baie, ci m'am sculat pe la 11 si ceva si am stat in pat pana m'am dumirit ce'a fost cu telefonul ala si cu vorbele alea!
Asta e, e joi, azi ma operez la ochi, am inceput sa tremur si sa ma gandesc la tot felu' de lucruri. Mi se parea ca visez, ma simteam rupta de realitate. Am inceput sa ma imbrac, a venit si mama si am plecat spre spital, priveam blocurile cenusii, si simteam ca aveam sa le vad pentru ultima oara, era un sentiment aiurea, mult prea aiurea!
Ajunsa acolo, am intrat intr'o cladire, am dar de un hol lung si rece, mai vedeai din cand in cand cate o asistenta grabita traversand holul, am intrat intr'o sala unde niste mutre obosite, muncite, asteptau! Erau oameni care au muncit o viata intreaga, oameni din toate colturile Constantei, oameni care au trecut printr'o viata de caine. Putin speriata am inaintat in camera aceea straina plina de scaune vechi. Acolo am inceput sa'mi pun tot felul de intrebari.. oare cum o sa fie sa fii anesteziat? oare o sa doara? si daca e ultima oara cand mai vad? M'a cuprins o frica, imi venea sa ma ridic de pe scaun si sa o iau la fuga, dar am stat acolo, parca ma simteam legata de scunul ala, totusi vroiam sa vad ce o sa se intample mai departe.
Dupa lungi asteptari, o asistenta intra in sala de asteptare vine la mine si'mi spune cu o vace pitigaita dar calma " Raicu? " eu cu o voce tremuranda, ii rapsund " da!" , atunci m'a luat de brat si a inceput sa ma tare dupa ea, am intrat in sala de operatii , acolo era o mare agitatie, cineva mi'a spus sa ma descalt, apoi m'au urcat pe un pat, m'am trezit intra'o fractiune de secunda parca , cu o lumina orbitoare in ochii si o gramada de capete pe mine. M'au legat la maini, si deja am inceput s aintru in panica! Ce avea sa se intample cu mine? Chiar o sa fie bine? Cum a zis doamna care a sunat azi dimineata. O sa'mi mai vad prietenii? Dar parintii? O multime de intrebari mi se rulau in minte ca pe un diafilm!
Doctoru' ma intreba tot felul de lucruri sau 'mi povestea ce am de fapt la ochi! Si m'a anesteziat, a durut , a durut rau de tot, apoi n'am mai simtit nimic. Au trecut 3 sferturi de ora, si eu eram bandajata la ambii ochi, eram total debusoalta, aceeasi asistenta care m'a agatat din sala de asteptare, am recunoscut'o dupa voce, m'a adus inapoi in sala de data asta cu grija, acolo m'a intins pe un pat si m'a pus sa astept.
Ma udreau ochii ingrozitor, si deja numai puteam sa suport mirosul de spital, acea saracie simteam ca mi s'a inflitrat in nari pe veci. Vroiam acasa, vroiam sa dorm, vroiam sa vrobesc cu Tali, vroaim sa VAD.
Intr'un final am reusit sa plec d'acolo, ajutata de mama , ma simteam un nimic, simteam ca explodez de nervi, eram neputincioasa, debusolata, durearea imi trecuse, dar nu vedeam si asta era problema mea acum!
Ajunsa acasa, tata bineinteles ca reusit sa ma inveseleasca, apoi am mai dat de cateva ori cu capu' de usa si incet incet am inceput sa ma simt mai bine, ba chiar sa ma obinuiesc cu intunericul. S'a lasat seara si au venit bunicii si unchi'miu, iar eu, vroiam sa ma joc de'a baba oarba ca tot eram legata la ochi. M'am simtit si mai bine cand a venit Tali cuMumi. Stand la barfa cu Tali, chit ca n'o vedeam o simteam si asta ma facea sa ma simt bine!
Si uite ca s'a facut si nopate, am reusit sa adorm cu greu.
Dimineata, m'am trezit ca de obicei greu, ma apucase din nou sentimentul acela de neputinta si de nervi, numai suportam, ma mai consolam doar cu ideea ca in cateva ore o sa vad din nou.
Ajunsa la brat cu mama, din nou in acelasi spital jegos, iar simteam mirosul care te infiora, si deja vedeam lumea stand inca de dis - dimineata la coada la doctor. Nici nu-ti venea sa crezi ca suntem in secolul XX, ca suntem in 2007, si mai ales ca Roamania este in UE, simteai ca te'ai intors in timp!
Dupa carteva minute am reust sa vad lumina, Domane cat am apreciat atunci soarele, ce bine era sa vezi soarele stralucind intr'o dimineata de iarna. Bucuria n'a fost prea lunga caci a trebui sa'mi puna un alt bandaj, dar tram cu speranata ca am sa ajung acasa si acolo am sa'l dau jos!
Si uite ca am ajuns si acasa, ai VEDEAM, ce bine era, atunci am facut ceva ce nu am mai facut de mult, dar am simit nevoia s'o fac, am luat'o in brate pe mama si am strans'o tare!! Era un fel de multumire pentru tot ce'a facut ptr mine in zilele astea!
Si acum sunt singura acasa, cu ochii putin umflati, putin ametita, dar sunt bine, sunt cat se poate de bine, pentru ca vad, s'a facut lumina, desi inca simt ca tot ce am trait a fost doar un vis, ceea ce de fapt a fost o experienta nu tocmai placuta!

nimic...

Momentan n'am nicio idee in cap, simt ca's goala pe dinauntru, nici macar nu stiu ce sa scriu desi simt nevoia. Desi ma simt obosita, ma simt terminata pe dinauntru, am chef sa ma zbengui, sa ma rad si.. nu stiu, DA , nu stiu, nu stiu nici macar starea in care ma aflu, nu stiu nici macar ce vreau! Stau agatata de gat cu cureaua lu' Soseata ,care si'a uitat'o la mine 'n weekend, si privesc in gol, ma gandesc la ziua de maine, apoi imi sare gandul la altceva si tot asa.
Azi m'am trezit cu greu, si din cauza asta am fost buimaca toata dimineata. Ajunsa la liceu m'am trezit cu tot felul de remarci asupra fesului meu, prima oara nu m'a deranajat, dar deja incepusera sa fie stresanti, si atunci mi'am dat seama de ce nu indrazneste nimeni sa fie diferit, e simplu, ptr ca toti incep apoi sa se hlizeasca ca ( scuzati cacofonia) niste papagali beti! Sunteti niste IDIOTI! Am resuit sa scap de o ora de info, caci a trebuit sa 'i inlocuim p'aia de laA care faceau de serviciu.
Altceva .. nimic interesant! Maine si poimaine am reusit sa scap de ore, nu din motive foarte fericite, ma operez la ochi. I know.. si eo am fost shocata cand am auzit, dar acum sunt cat se poate de linistita chair daca ma mai sageata cate un gand negru, privesc numai partea buna a lucrurilor in situatia asta!
Altceva, nimic palpitant, ca de obicei.
As avea chef sa ies p'afara si sa ma plimb, nu conteaza ca'i frig, mie'mi place, as vrea sa ma uit cu atentie la fiecare mutra de om care trece pe langa mine, stiu.. stiu ca o sa vad numai fete crispate, dar si ce daca!
Mi'ar place sa pot intra sa in mintea fiecaruia, sa stiu ce ganduri mai au si altii, ca de'ale mele m'am saturat! Mereu ma intreb daca toti viseaza la fel de mult ca mine.
Si aici va las! Sper sa ne auzim cu bine peste cateva zile!

Cine esti ? Cine sunt?

In momentu' asta mi se ruleaza in cap o multime de intrebari, o multime de intamplari, o multime de lucruri, numai inteleg nimic! Dar nimic, e ciudat.. ma simt de parca as fi atins norii apoi am cazut fara sa'mi dau seama. UN sentiment pe care nu'l pot descrie ma invaluie. E sentimentul de ura, de nervi, plin de durere si de lacrimi,de dezamgire dar in acelasi timp de bucurie, de multumire! Azi a fost o zi, pe care daca as povesti'o ati spune ca este o zi abslout obinuita din viata unei adolescente, dar nu, ptr mine a fost mai mult decat o zi obisnuita de duminica, a fost ziua in care mi'am dat seama cine 'mi este prieten si cine nu! Sunt dezamagita ptr ca nu totul e asa cum eu am crezut, dar ma simt bine pentru ca stiu ca macar cineva in lumea asta ii pasa de mine! Si pentru asta multumesc celui care azi m'a facut sa zambesc chit ca nici el nu era intr'un mood ft bun! :)

Sunt singura acasa, ce bine! Chiar aveam nevoia sa stau putin singura dupa weekendu asta care probabil o sa ma macine la creieri toata saptamana!
Numai am niciun leu, am reusit sa'mi cheltui toate economiile, si acum m'am trezit si eo ca vreau sa'mi iau sapca! O sa incerc sa apelez la ai mei, ca na pana la urma tot banii lor sunt!
In momentu' asta mi'as dori sa am toata viata ca pe o caseta si sa pot derula! Imi vreau clipele frumoase inapoi! Imi vreau o parte din prietenii pe care i'am pierdut inapoi! Da.. poate vreau prea multe! Da.. poate vreau imposibilul!
ppfff... la naiba cu toate!
Everytihn' sucks sometimes!

La Naiba!

Ma uit de multe ori in jurul meu si nu inteleg ce se intampla! Trec pe langa mine oameni nepasatori, oameni saraci, oameni visatori, oameni mult prea ocupati, si ma intreb daca as avea vreodata nevoie de ceva, sau daca pur si simplu as muri in mijlocul drumului, s'ar uita cineva la mine? neah. . i don't think so! Ei sunt mult prea ocupati cu viata lor ca sa dea o mana de ajutor si altora! Si atunci ma gandeasc daca lor nu le pasa.. mie de ce sa'mi pese? de ce eu sa'i ajut? de ce eu sa am timp de ei?
Da.. intr'adevar prea multe DC'uri, multe poate ca nu'si au rostu' , dar vreau sa le aflu raspunsul, si asta ma scoate din sarite, ca n'o sa gasesc niciodata niciun nemernic de raspuns!
Ignoranta asta te scoate din sarite frate!
Si Acum sa tot fii prost, ca ai numai de castigat!
M'am saturat de pupincuristi, m'am saturat de discriminari, m'am saturat de prostie, m'am saturat de tot!
Si 'n plus ca ce chestie sa mai visam la o lume mai buna daca asta ne'a fost data, dar de ce sa nu incercam sa facem din ceva rau putin mai bun, de ce sa ne acceptam soarta, de ce sa'i lasam pe altii sa face ce vor din noi?!
Si la niaba cu toate vremurile bune! DA, au existat dar acum numai sunt, petrnu ca acum totul e din ce in ce mai rau! Macar ma consolez cu amintirile care sunt atat de placute, cu ele ma hranesc ! Sunt niste momente pe care atunci cand le traiesti nu'ti dai seama cat de tari sunt, ci doar dupa ce observi ca nimic numai este cum a fost, si atunci iti dai seama ce viata frumoasa ai, si cat de minunat e sa traiesti aici, acum, oricare ar fi locul oricare ar fi timpul!
SI gata! Am plecat sa traiesc!

Weekend..

Bla bla. A mai trecut o saptamana.. si iar weekend. Presimt ca si weekendu' asta o sa fie ca celelate, poate si mai rau! Momentan mi'a pierit chefu' de toate, am o stare de nu va mai suport pe niciunu, o stare de .. de.. nu stiu nici eo, oricum o stare nu foarte ok. Simt ca mi s'a golit creieru'!
Azi la scoala nu a fost cine stie ce, doar ca am scapat la 18.30, si am ars'o in tomis cu cativa colegi de clasa. Acolo am gasit niste oameni suparat pe viata care s'au gandit sa se imbete in Tomis ( deci oamenii se respecta) dupa 11 beri erau deja praf, ajungand sa se holbeze in geamul din magazin si sa rada, de parca era prima oara cand se vedeau in reflectia unui geam, oofff Doamne! Bineinteles ca radeam cu totii de ei, si ma tot gandeam cu Ana cum or reusi sa coboare scarile rulante, in caz ca nu 'i'o duce mintea sa coboare cu liftu' .
Maine la 9.00 am antrenament, apoi trebuie sa ma duc la un mot, si apoi ce'o vrea Dumnezeu!
Acum probabil ma duc sa fac niste puaze, sau poate niste schite, desi nu cred ca o sa reusesc ptr ca nu prea am inspiratie, Probabil ca o sa raman la ascultat niste muzica buna si holbat la nenorocitu' asta de monitor!
I'm not in a good mood!
Gata si pe ziua de azi!
Bafta! Zuzu